Rădăcinile Organizaţiilor Oculte, secrete în negura istoriei.
Totul a început cu multe veacuri înainte... De aceea ca sã putem înţelege evenimentele la care sântem martori, la acest sfârşit de mileniu, lãsînd la o parte orice idee preconceputã şi orice orgoliu de atoate-ştiutori, sã ne întoarcem în timp, pentru a descoperi rãdãcinile ce au odrãslit conceptul de nouã ordine mondialã.
Dupã întruparea Fiului lui Dumnezeu, Satana se lupta mereu să distrugã Biserica întemeiatã de Acesta. Rãzvrãtirea lui Satan împotriva lui Dumnezeu se materializeazã prin lupta pe care Satana o dã Bisericii lui Hristos, adicã prin lupta împotriva creştinilor. Creştinii au fost şi sânt victimele acestei violenţe Satanice. La început, în primele veacuri, creştinii, au avut de urcat muntele suferinţei pricinuit de persecuţiile împãraţilor pãgâni, apoi dupã câştigarea libertãţii la începutul secolului al IV-lea au avut de trecut prin prin pãdurea cu fiare sãlbatice, plinã de eretici şi erezii, care pândeau la tot pasul sã sfâşie conştiinţa curatã a creştinului dreptmãritor. Dar nici dupã trecerea acesteia drumul nu s-a sfârşit. El a dat în mlaştina deznãdejdii, acolo unde cãrarea pare a se pierde; este perioada celui de al doilea mileniu al erei creştine.
Ruptura petrecutã la anul 1054 şi mai apoi fãrâmiţarea Bisericii Catolice în mai multe grupãri religioase, nu au fost întâmplãtoare. Prin toate aceste acţiuni s-a urmãrit distrugerea Bisericii lui Hristos. La anul 1054, orgoliul unui cardinal, Humbert, sfâşie Biserica în douã. În secolele XIV-XV pre reformatorii Jan Hus, John Wiclif, Savanarola, clatinã Biserica Apuseanã, iar în secolul al XVI-lea Luther, Zwingli şi Calvin produc noi rãni în trupul Bisericii.
Toate aceste evenimente au fost provocate de organizaţii oculte anticreştine. Trebuie sã ştim, de pildã, cã Luther era rosicrucian. Frãţiile şi ordinul rosicrucienilor, dupã cum consemneazã istoriografia, sau constituit în secolele XVI-XVII, dar existenţa unor comunitãţi de rosicrucieni este atestatã încã din anul 1250, deşi denumirea se trage abia de
Mai mult decât atât, începând cu Conciliul II Vatican, chiar papii ar fi francmasoni. Masoneria este o organizaţie misticã cu scopuri secrete. Primele trei grade reprezintã doar nada şi legitimaţia umanistã a francmasoneriei . Abia gradele superioare, cele care descind din Ordinul Cavalerilor Templieri, devin periculoase. Templul umanist al francmasonilor este "sinagoga lui Satan", este reuniunea ecumenicã în rebeliune a creaturilor împotriva Creatorului sub stindardul înşelãtor al fraternitãţii, al toleranţei, al umanismului celui fãrã de Dumnezeu. Cum masoneria de astãzi este organizatã de evreii sionişti, rãzboiul dus de ea este îndreptat cu îndârjire specialã împotriva creştinismului.[1]
"Dogma jidoveascã şi spiritul jidovesc, teorie şi realizare, totul este îndreptat împotriva Bisericii creştine şi împotriva capului ei nevãzut, Iisus Hristos", este strigãtul de alarmã al unui eminent creştin (Em. Bãrbier). "Evangheliile trebuiesc arse - scrie rabinul Tarphan -, fiindcã pãgânismul este mai puţin periculos pentru credinţa evreiascã decât creştinismul". "Rãzboi de moarte creştinismului" rãcnea Fr. Viviani. "Trebuie să extirpãm lepra devorantã a creştinismului", tipa Gambeta. "Va veni vremea - cobeşte un înverşunat mason -, când crucile şi icoanele vor fi aruncate în foc, potirele şi vasele sfinte schimbate în unelte folositoare, bisericile prefãcute în sãli de concert, de teatru sau de adunãri, şi când n-ar putea sluji unui asemenea scop, în hambare de grâne, şi în grajduri de cai".[2]
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu