Concepţia Masonică despre Dumnezeu.

III.2. Concepţia Masonică despre Dumnezeu.[1]

Francmasonii noştri naivi gândesc, spun şi scriu că francmasonii cred în Dumnezeu. Aceasta este fals. Francmasonul Bernardin, gradul 33, a declarat formal: "Dumnezeu nu trebuie niciodată să se confunde cu marele "Arhitect al Universului" ("Prejis historique du Grand Orient de France", 1909 pag. 25). Afirmaţia aceasta e clară şi netă pentru toţi francmasonii.

Fr. Sergent spunea la fel în anul 1904: "Acei care au primit o iniţiere superioară ştiu că această formulă: Marele Arhitect al Universului, n-are, nici o valoare religioasă. Marele Arhitect al Universului, nu este deloc Dumnezeu ci în realitate este Francmasoneria Universală."

"Constituţia şi Codul Organic" al lojei Marelui Orient al României, care are imprimată dată calendarului iudaic 5927, contine la pag. 8 această minciună grosolană: "Francmasoneria onorează pe Dumnezeu, Puterea Supremă; sub numele de: Marele Arhitect al Universului.

Formula "Marele Arhitect al Universului", după mărturisirea unanimă a fruntaşilor masoni din supremele consilii, se recunoaşte că n-are nici o valoare religioasă, aşa cum este propagată de ei, sau cu alte cuvinte ei nu cred deloc în Dumnezeu.

Ca să spulberăm orice urmă de îndoială, cităm aceste rânduri categorice dintr-o lucrare a lui Oswald Wirth, "Le Livre de L'Aprenti", pag. 22: "Să avem curajul să ne mărturisim religioşi, să ne afirmăm apostolii unei noi religii, mai sfântă decât toate celelalte. Sa propagăm Religia Republicii."

"Francmasoneria este "Biserica lui Satan", şeful ei Suprem işi avea sediul la Roma: Lemni (francmasonul condamnat în anul 1844 ca escroc, de tribunalul din Marsilia), Nathan." (Tilloy: "Le peril judeo-masconique", Paris pag. 55).

Francmasonul Minat a scris despre acest ex-Papă din urmă masonic: "Nathan e evreu, urmaş al unei familii olandeze: Nathan la Roma este continuarea revoluţiei... Asemanarea numelor este fatidică. Nathan este Satan, este puterea infernală". (Revue masconnique). "În imensa sa majoritate poporul iudaic a trecut de la adorarea lui Dumnezeu la adorarea lui Satana".

"Cabala jidovească este tradiţia orala a lui Moise falsificată, păgânizată şi, se poate spune, diabolizată". (E. Barbier: "Infiltrations masonniques dans I'Eglise").

"În gândul lui Satan, sinagoga are o putere imensă, preponderentă. El contează pe evrei pentru a guverna masoneria, dupa cum conteaza pe masonerie pentru a distruge Biserica lui Iisus Hristos". (Doinel, francmason, grad mare, convertit, în lucrarea: "Satan demasqu‚".)

Iată o magistrală calificare dată francmasoneriei de către un episcop creştin: "Minciuna: este religia ei; Satan: Dumnezeul ei; Turpitudinea: sacrificiul ei".

La gradul 25, Venerabilul zice Iniţiatului: "Marele Arhitect al Universului, în onoarea căruia arde tămâia Lojilor şi a Atelierelor nu este Dumnezeu, este Îngerul Luminii Luciferice, Geniul Muncii, Spiritul Focului Gheenei".

Doctrina secretă a Ordinului francmasonic Odd Fellovs şi a Paladiştilor (a francmasonilor luciferieni), consta dintr-un sistem manechinist al dublei divinităţi.

"Dumnezeul creştinilor este rău şi trebuie să-l combatem. Domnia lui se va sfârşi la venirea lui Anti-Crist". Venirea Anti-Cristului, profetizată de Sfântul loan Evanghelistul în Apocalipsa, a fost realizată undeva în Eurasia şi în marşul ei de acţiune satanică ar fi cuprins toata Europa daca nu s-ar fi lovit de rezistenţa viguroasă a marelui spirit european.

Voltaire şi d'Alembert, francmasoni cu grade mari, se salutau întru Belzebut (Regele Demonilor) şi întru Lucifer: "Voi iubi, scria Voltaire înainte de reconvertirea la creştinism, o bună carte de filosofie care va zdrobi pentru totdeauna Infamul. Îmi pun toate sperantele în Enciclopedie".

D'Alembert răspundea lui Voltaire: "Este evident cum spui tu, că lucrarea (Enciclopedia) este ieşită din mâini diferite; eu am recunoscut patru, acelea ale lui Belzebut, Astaroth; Asmodeu şi Lucifer".

La iniţierea în gradul 20, venerabilul rosteşte: "Fiţi ca steaua de dimineaţă (Luceafarul), care anunţă venirea zilei, mergeţi de duceţi lumii lumina, în numele sfânt a lui Lucifer, dezrădăcinaţi întunericul."

La gradul 21: "Oamenii care au intreprins construcţia clădirii Turnului Babel, erau toţi din urmaşii lui Cain din Canaan. Acest turn era un monument ridicat în gloria "Îngerului Luminii" şi pentru salvarea umanităţii viitoare în cazul unui nou potop..."

În gradul 30 Kados (Sfânt), iniţiatul înjunghie trei capete care reprezintă: Armata, Regele şi¸ şeful Bisericii.

N-ar trebui să mai reamintim că s-au gasit francmasoni într-un aşa grad de imbecilitate, ca au ridicat statui lui Satan. Cazul francmasonului Herman Menz, din America, care a ridicat o statuie lui Satan, aproape de New-York, împărţind cu acest prilej broşuri gratuite prin care proclama credinţa lui într-un diavol unic.

Acesta nu este un caz izolat de satanism. Sunt de asemeni multe rugăciuni şi imnuri închinate lui Satan şi ele nu au fost create de un francmason oarecare, ci chiar de anumiţi conducători, ca francmasonul Canducci, gr. 33, din Italia.

În realitate, războiul feroce al francmasoneriei contra religiei nu vizează decât adevarata religie, creştinismul.

Iată câteva dovezi despre cele afirmate: "Organizată aşa cum este ea, francmasoneria poate, dacă vrea, să înlocuiască Biserica Creştina" (Fr. Felix Pyat).

"Noi suntem sectari" (Fr. Bourgueil).

"Noi trebuie sa săpăm credinţa în supranatural" (fr. Beauguir).

"Trebuie ca religia să fie distrusă sistematic în popor" (Fr. Most).

"Noi trebuie să eliminam din societate influenţa religioasă sub orice formă se prezintă ea". (Journal Officiel de la francmaconnerie Francaise, 1885 pag. 707).

"În nici un caz un punct de echivoc! Sa nu mai spunem: Noi nu vrem să distrugem religia. Să spunem din contra: Noi voim să distrugem religia". (Fr. Aulard; Analles de la Jeunesse laique, August 1904).

"Noi nu putem şi nu voim să avem nici un respect pentru practicile religioase". (Bulletin du. Grand Orient de France, 1895, pag. 308).

"Rolul francmasoneriei este de a distruge complet religia". (Congresul

masonic din 1899).

"Clericalismul; iată inamicul" - urla evreul francmason Gambeta.

"Clericalismul, acesta este duşmanul lumii moderne, pe care noi trebuie să-l doborâm, şi să-l distrugem". (Fr. Salva).

Iar alt francmason, Colfavru, spunea în 1887: "Inamicul umanităţii este clericalismul; inamicul este preotul; inamicul este acel care îndrăzneşte sa se pretindă că este intermediarul între Necunoscut şi oameni. Religia este un organism despotic destinat să apere conştiinţa umană... trebuie, deci, ca lumea să fie debaranşată cât mai repede de preoţi".

În timpul revolutiei franceze, s-a dat drept cuvânt de ordine acea instrucţiune de o ferocitate într-adevăr canibalică elaborată în lojile masonice şi care i-au costat viaţa pe episcopii şi preoţii care au avut imprudenţa să intre în templul Satanei, conspirând astfel contra lor inşile. Atunci a răsunat lozinca francmasonului Adam Weishaupt, şeful ordinului francmasonic al "Iluminaţilor", care a condamnat la moarte într-o conferinţă secretă la Franckfurt pe Main, pe regele Ludovic al XVI-lea: "Avec les boyaux des derniers des pretres; ‚tranglons le dernier des Rois"! (Cu intestinele ultimului preot saă strangulăm pe ultimul dintre regi).

Autorul "Cursului de Masonerie practică" (un mason de grad foarte înalt)

scrie (Tom. I. pag. 5, si b): "Scopul real al masoneriei este dublu: ea işi propune să răstoarne pretutindeni de o manieră definitivă şi fără posibilitate de revenire regimul monarhic, care este negatia odioasă a Libertăţii, Egalităţii şi Fraterniţătii. Ea işi propune de asemeni să zdrobească şi să nimicească pretutindeni creştinismul, singurul sprijin adevărat şi singura raţiune de a fi a regalităţii..."

Francmasoneria spune: "Scopul scuza mijloacele".

"Descreştinarea Lumii prin toate mijloacele, mai ales strangulând creştinismul, câte puţin, prin noi legi contra clerului, acesta este scopul nostru; în felul acesta se ajunge la lichidarea Bisericilor. Graţie instrucţiei laice fără Dumnezeu, se va avea o generaţie atee. Vom face atunci o armată şi o vom lansa asupra întregii omeniri creştine, armata care va fi ajutată de către toţi fraţii şi amicii ţărilor în care va năvăli armata". (Convenţia secretă din anul 1879).

"Trebuie nu numai să descreştinăm cât mai repede omenirea ci să o şi facem să devină atee." (Fr. Beauguier).

"Război de moarte Creştinismului." (Fr. Viviani)

"Trebuie să extirpăm lepra devorantă a creştinismului." (Gambetta).

Se pot înmulţi aceste perle de ura ce provin din convenţiile şi atelierele lojilor francmasonice, din care reiese că francmasoneria, departe de a practica adevărul, îşi impune ca dogmă minciuna. Francmasonii sunt atei. Ei nutresc şi duc o luptă înverşunată contra bisericii, religiei şi clerului creştin. Suntem siguri că francmasonii noştri - cei mari - vor căuta să le spună francmasonilor mai mici, dar naivi, că toate astea se întamplă auirea, în lojile străine, sau la "cei de la Marele Orient", dar "la noi", la Loja naţională, aici este cu totul altceva...

Răspundem acestor mistificatori ordinari precizând că "Marele Orient Francez" s-a adresat către toate Lojile din Franţa şi străinătate (Francmasoneria se ştie că e universală, internaţională şi solidară, iar "Marele Orient al Romaniei" şi "Marea Lojă" zisă "Naţională" sunt recunoscute de "Marele Orient Francez"), o instrucţiune secreta în care se scrie : "...Scopul nostru final este acela al lui Voltaire şi al revoluţiei franceze: Nimicirea pentru totdeauna a ideii creştine."[2]

Să vedem acum ce scria Voltaire? "Religia creştină este o religie infamă, o hidră mârşavă, un monstru pe care trebuie ca o sută de mâini invizibile să-l striveasca... Să zdrobim, zdrobiţi infamul!" Ori este clar că Infamul, în concepţia francmasonică, este Dumnezeu.

"Templul masonic, trebuie să înlocuiasca Biserica" (Fr. Charbonier la Congresul Masonic din 1885)

"Să sperăm că într-o zi bisericile vor fi transformate în săli de concert, de teatru sau în săli de adunare, în magazii de grâne şi în grajduri de cai" a îngânat francmasonul Most (pag. 24 in "La Peste religieuse").

Lucrarea masonului Most: "La Peste religieuse", a fost tradusă în româneşte de un oarecare Neagu (Neghel) şi publicată în biblioteca revistei "Idei", a socialistului Petre Musoiu. Citez o parte din finalul lucrarii "Ciuma religioasă" a francmasonului Most, în traducere de Neagu: "Va veni vremea când crucile şi icoanele vor fi aruncate în foc, iar potirele şi vasele sfinte vor fi schimbate în unelte folositoare, bisericile vor fi atunci prefăcute în săli de concert, de teatru sau în săli de adunare şi, când nu vor putea sluji unui asemenea scop, ele vor deveni hambare de grâne şi grajduri de cai. Să nădăjduim că va veni o zi când mulţimea luminată de asta dată, se va minuna cum de nu s-a săvârşit încă de mult o asemenea prefacere. Se va face atunci Tabula Rasa din tovarăşii popimii... Statul, ca şi Biserica, vor fi atunci complet şterse de pe faţa pământului".

Observând fenomenele sociale şi revoluţionare care au avut loc în Spania în care au avut loc incendieri de biserici, iar preoţii au fost jupuiţi de vii şi puşi în panoplii, în măcelariile din Madrid, vedem o stranie identitate care este aproape perfectă între ideologia masonică şi ideologia pragmatică comunistă.

Telegramele de presă din vremea războiului civil din Spania au relatat multe cazuri de incendieri care ilustrează cu prisosinţă directivele masonice de mai sus: "În Alcada de Henares, aproape de Madrid, comuniştii au incendiat biserica şi au făcut în piaţă un foc în care au aruncat statuile, icoanele şi sfintele odoare. Apoi au încercat să incendieze mănăstirea Madeleines şi biserica Sf. Jacques."

"La Torrevieja (aproape de Alicante), doua biserici au fost incendiate, apoi au fost incendiate teatrul municipal, două hoteluri şi patru case particulare. La Centa, au fost incendiate biserica Remadias." (Tel. Rador, ziarul "Universul" Nr. 70, 18 Martie 1936). Mai citim de asemeni într-unul din numerele ziarului "Bezbojnik" că, tribunalul U.R.S.S.. a condamnat la moarte pe preoţii Prjuchin şi Shurawiljoff, pentru crima gravă de a fi slujit biserica şi de a fi propovăduit moralitatea şi smerenia. Ei au vorbit în favoarea celui mai mare inamic al comunismului, care se numeşte Dumnezeu şi au trebuit să-şi răscumpere curajul de a susţine aceste idei cu viaţa. De altfel, însuşi Lenin a spus: "Conceptia oricărui Dumnezeu este o mare infamie".

Iată în continuare ce spune ziarul "Bezbojnik" (Ateul): "Vom da foc tuturor bisericilor din lume"; şi astfel trista soarta a Catedralei "Sfânta Camera" din Oviedo au mai avut-o şi alte locaşuri sfinte din Spania". ("Tara Noastra", 20 Martie 1936).

Acţiunea mizerabilă de distrugere a unor biserici din Spania a fost condusă de creştinii Marani (evrei botezaţi înca de pe timpul lui Ferdinand Catolicul care, deşi creştinaţi, au ţinut permanent legătura cu Sinagoga şi au păstrat religia lui Moise în inimă).

În lumina acestor evenimente ne putem imagina perspectiva eventualelor prefaceri sociale pe care ni le preparau masonii din Romania. Declaraţiile martorilor pentru comunistul Constantinescu-Iaşi, a fostului senator Leancă, şi alţii, au trădat o mentalitate sectară, faţă de Stat şi Biserică, periclitând viaţa noastră religioasă de stat şi naţională.

Găsim că nu-i lipsit de interes a mai reda încă câteva texte provenite din lagarul inamicilor bisericii creştine, necesare pentru explicaţia atitudinii unor politicieni, foşti guvernanţi, faţă de biserica ortodoxă, în Parlament.

Francmasonul M. Guyat, într-o cuvantare ţinută în cadrul unei conferinţe masonice la Paris, în finalul discursului sau se întreabă: "Mult va mai trebui oare, să întreţinem bisericile care propovăduiesc nebunia şi să plătim pe popi, a căror treabă nu-i decât să stârnească şi să exploateze sminteala?"

Comparăm aici abţinându-ne de la orice alt comentariu, răspunsul dat de fostul Ministru Argeţoianu, unul din marii pontifi ai masoneriei româneşti, într-o şedinţă a Camerei, unei delegaţii de preoţi parlamentari, pentru achitarea salariului clerului ortodox: "Mai lăsaţi-mă în pace, nu am bani şi mai ales să ştiţi că nu am bani pentru preoţi, care nu au alt merit decât că urmăresc să cultive superstiţia în popor"[3].

---

[1] Paul Ranc, Francmasoneria în lumina Bibliei, Editura Agape 2000 Făgăraş, pag. 121-123.

[2] Biserica si masoneria, Realizat la sugestia si sub indrumarea Arhimandritului Ioanichie Balan de la Sihastria. Prefata de Vasile Andru, Fabian Anton, Bucuresti, 2001, Editura Paralela 45, pag. 86-87.

[3] Ibidem, pag. 90.