Ordinul Templierilor

luni, 14 septembrie 2009 | |

Ordinul Templierilor[1]

Ordinul Templierilor a fost întemeiat în anul 1118 de Hugo von Payen. Întorcîndu-se din Ţara Sfântã în Franţa, a devenit aici o importantã forţã politicã, edificatã pe esotericã, pe cunoştinţele gnostice aduse din Orient, preluate de la iniţiaţii islamici. Dupã ce puterea lor a crescut foarte mult, concurând structurile statornicite, regele francez şi papa le-a zdrobit ordinul, cu neobişnuitã violenţã, în 1307. Au reusit însã sã penetreze în ramura britanicã, respectiv scoţianã a francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind Crucea Rosie, Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier. Henry Dunant, întemeietorul Crucii Roşii, a fost francmason de gradul Cavalerilor Templieri. Maltezii şi Ioaniţii sânt destul de familiari românilor datorită prezenţei lor în convoaiele de ajutoare din timpul Revoluţiei.

De asemenea, Umanismul şi Renaşterea din evul mediu sânt rodul organizaţiilor oculte, indiferent cum s-ar numi ele. Atât Umanismul cât şi Renaşterea au efectuat schimbãri profunde asupra modului de gândire al omului acestei perioade. În ce direcţie, vom vedea în cele ce urmeazã. Cauzele care au nãscut cele douã curente se regãsesc, pentru ochiul atent, în hermenismul care a început sã intre în Europa creştinã, începând cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor lucrãri de filosofie şi ocultism din limba arabã , în cadrul diasporei evreieşti, printr-un Maimonide, Avicena, Averoe, ş.a. Prin filiera arabã vechea filosofie anticã pãtrunde în Europa. Putem afirma, de asemenea, cã scolasticii, întemeietorii ei, au fost cei care au pus început explicãrii pe cale raţionalã a ştinţelor oculte. Scrierile lui Avicena, Averoe, Maimonide influenţeazã gândirea lui Albertus Magnus (1207-1280), care a fost învãţãtorul lui Toma d'Aquino, prin care filosofia pãtrunde în teologia Bisericii Catolice. Secolele XIII-XIV sânt caracterizate de activitatea mişcãrilor pietiste, care manifestau de cele mai multe ori o acţiune centrifugã faţã de Biserica oficialã. Peste secolul al XV-lea şi-a pus amprenta agitaţia creată de pre-reformatori: J. Hus, J. Wiclif, Savanarola, care va duce în secolul urmãtor la izbucnirea Reformei, declanşatã de Luther.

Cu epoca umanistã gnosticismul obţine o mare victorie asupra Bisericii. ştiinţele raţionale nu erau altceva decât o traducere pe înţelesul maselor largi a "adevãrurilor" deţinute de ştiintele oculte.

Rolul deosebit în formarea francmasoneriei speculative au avut-o Ordinul Templierilor şi rosicrucienii. Afluxul rosicrucienilor cãtre francmasonerie s-a petrecut în Anglia, la sfârşitul secolului al XVII-lea. Francmasonii au preluat toate idealurile de la rosicrucieni, între care şi cel al revoluţiei morale universale. De pildã, între anii 1771- 1779 prestigiul francmasoneriei speculative creşte atât de vertiginos încât toatã nobilimea, toţi oamenii de ştiinţã, toţi academicienii, toţi oamenii politici din Franţa devin masoni. Din anul 1791 masoneria europeanã începe edificarea doctrinei sale politice, bazatã pe manipularea maselor şi aplicarea durã a mijloacelor represive. Aceasta doctrinã va fi perfecţionatã în timpul revoluţiilor şi terorilor comuniste. Unul din idealurile persistente a fost constituirea Statelor Unite ale Europei. O clipã, masonii au crezut cã Napoleon e menit sã realizeze acest vis, dar s-au înşelat. Se va înfiinţa Societatea Natiunilor, apoi ONU - Europa, însã, rãmânea mereu divizatã. Dar la 12 decembrie 1990, Parlamentul european a adoptat raportul lui Emilio Colombo asupra "bazelor constituţionale ale Uniunii Europene". Astãzi mult visatele State Unite ale Europei sânt deja o realitate.

Dacã masoneria europeanã viseazã realizarea Statelor Unite ale Europei, în schimb masoneria universalã, care este subordonatã sionismului internaţional, viseazã realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducãtor mondial într-un guvern mondial.[2]



[1] Adevaratii Templieri, Stefan Masu, Editura Phobos, 2008, pag. 24-25.

[2] Ibidem, pag. 27.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

free counters