Despre masonerie

De la masonerie la Clubul Bilderberg

2012-01-10T02:14:00.000-08:00

În deceniile din urmă, mulţi creştini ortodocşi şi multe publicaţii şi ziare bisericeşti dezvăluiau rolul conspirativ al Masoneriei în evoluţiile naţionale, politice şi sociale. Arătau că nimeni nu poate fi promovat în politică, în parlament şi în „poziţiile-cheie” ale mecanismului de stat, dacă nu are aprobarea anterioară a Marii Loje sau, mai târziu, a Masoneriei Mixte, care acceptă şi femei şi este controlată din Franţa. Creştinii ortodocşi, care combăteau masoneria, erau luaţi în râs, terfeliţi, marginalizaţi chiar şi de către comunităţile ortodoxe. Biserica oficială a părăsit lupta împotriva Masoneriei. În trecut, Mitropoliţii, stareţii Sfintelor Mănăstiri, predicatorii, teologii se combăteau activităţile şi scopurile masoneriei care aveau legătură directă cu controlul mecanismului de stat şi al politicii în general. Astăzi, puţini mai sunt cei care se luptă împotriva Masoneriei. Şi câţi îndrăznesc să dezvăluie scopurile acesteia sunt consideraţi nişte caraghioşi. Exemplu izbitor, Mitropolitul Pireului care se luptă pentru dizolvarea grupărilor masonice, fără să aibă însă sprijinul celorlalţi membri ai Ierarhiei. În mod paradoxal, deşi Mitropoliţii de azi nu mai combat Masoneria, o combat în schimb mari sectoare ale populaţiei, care nu se identifică neapărat cu Biserica. ( Mitropolitul Pireului ”Stă în mâinile justiţiei dizolvarea lojilor masonice”)

Atât poporul credincios, cât şi o mare parte a poporului grec consideră că Grecia a ajuns în halul în care este astăzi datorită politicienilor şi oamenilor puterii – „vânduţi”, corupţi, influenţaţi de străini şi… masoni. Intuiţia poporului elen este de obicei fără greş. Nu este întâmplător că acest popor se interesează în ultimii ani de pericolul impunerii guvernării electronice şi de organizaţiile planetare care promovează Guvernul Mondial. Poporul elen a înţeles scopul faimosului Club Bilderberg şi al politicienilor greci care participă la şedinţele acestuia. Ziceau politicieni şi jurnalişti apatrizi că poporul este influenţat de centrele „de extremă dreaptă”, cărora le place în complicăţenia scenariilor conspirative, însă intuiţia fără greş a poporului s-a dovedit încă o dată îndreptăţită. Demisiile simultane ale primilor-miniştri ai Greciei şi Italiei şi numirea unor noi primi-miniştri în aceste ţări, care sunt membri activi ai Clubului Bilderberg şi ai „Comisiei Tripartite”, confirmă acest adevăr. Nicicând altădată nu a avut loc destituirea „căpitanilor” învinşi chiar în timpul unei mari furtuni, de către o mare organizaţie planetară conspirativă şi înlocuirea lor cu noi „căpitani”, fără ca măcar să se caute pretexte plauzibile pentru această schimbare.

Clubul Bilderberg şi-a asigurat interesele şi scopurile strategice prin incapacitatea primilor-miniştri Papandreu şi Berlusconi. I-a înlocuit smulgând încă şi „aplauzele” partidelor de opoziţie din ambele ţări. În Italia evoluţiile au fost mai uşoare, pentru că noul prim-ministru era nu doar cadru de elită al Clubului Bilderberg, dar şi membru al faimoasei Loje Masonice „P2”, care intenţionează să controleze viaţa politică, economică, militară, poliţienească şi diplomatică a Italiei şi să-i direcţioneze evoluţiile. În Grecia evoluţiile au fost mai lente, pentru că altfel acest sistem politic s-ar fi expus pentru prima oară public, fără să deţină pretexte solide.

În cele din urmă s-a demonstrat că fruntaşii partidelor PASOK-Noua Democraţie-LAOS constituie intrumente ale Clubului Bilderberg în Grecia. Pentru a servi Clubul şi Comisia Tripartită se supun chiar la înjosiri publice, cum a fost cazul domnului Papandreu, pe care l-au obligat să demisioneze în favoarea soluţiei „Papadimos”. Soluţia aceasta a evidenţiat-o ca necesară pentru ţară, încă din epoca lui Konstantinos Karamanlis, Preşedintele partidului LAOS dl. Gheorghios Karantzaféris. Politicianul acesta prevede de obicei câte vor avea loc în viitor pe plan politic. Şi câtă vreme îi înjură atât pe Preşedintele PASOK, cât şi pe Preşedintele Noii Democraţii, la vreme de restrişte se asociază cu ei. Justifică colaborarea LAOS-Clubul Bilderberg pentru binele Greciei.

Se dezvăluie chiar că dl. Karantzaféris nu este „grec curat”. Cunoaşte oare dacă la şedinţa Clubului Bilderberg din Atena s-a hotărât sărăcirea Greciei? Oare poate să spună poporului grec, de ce anumiţi parlamentari i-au pus o întrebare de grup în Parlament în legătură cu activităţile miniştrilor guvernului Papandreu în Clubul Bilderberg? Sau poate răspunde de ce parlamentarii greci afurisesc Clubul Bilderberg şi participă şi la conferinţe împotriva Clubului Bilderberg? Oare dl. Karantzaféris poate să spună poporului grec în ce „dumnezeu” crede? Într-o vreme nu se bănuia nimic din toate astea, o organizaţie din cadrul partidului PASOK a publicat în Atena un afiş în care erau prezentate fotografii ale domnilor G. Papandreu, A. Samarás şi G. Karantzaféris, cu titlul general „Trei scorburi într-un copac” şi subtitlul „Plecaţi!”. Puţine luni mai târziu s-a dovedit că aceşti trei lideri politici sunt „înfrăţiţi” şi slujesc împreună Clubului Bilderberg, care duce o campanie împotriva religiei (şi mai cu seamă împotriva dogmelor religioase), serveşte îndosarierea electronică, încălcarea drepturilor omului şi dictatura mondială.

Biserica a părăsit lupta împotriva Masoneriei. Va tăcea şi în ce priveşte Clubul Bilderberg?

Ὀρθόδοξος Τύπος, 25 noiembrie, nr. 1903, pp. 1, 7.

Traducere Mihail Ilie

Confesiunile zguduitoare ale unui mason de rang înalt ce este învins de boală

2011-09-05T23:39:00.000-07:00

Un mare magnat al ţiţeiului – un mason de rang înalt din cadrul sinistrului grup ultrasecret Bilderberg este bolnav de cancer într-un stadiu terminal şi se află în SUA. De curând, fiind plin de remuşcări pentru tot răul pe care l-a făcut, el şi-a deschis inima în faţa pastorului Lindsey Williams, care apoi a dezvăluit public confesiunile sale săptămâna trecută.

El i-a relatat cu limbă de moarte pastorului unele dintre evenimentele care urmează să se abată peste noi toţi în anul următor (2012) şi totodată a spus că înainte de preluarea conducerii lumii de către sinistra grupare satanică intitulată „Noua Ordine Modială“, vom fi conduşi, aşa cum de altfel se spune şi în Apocalipsă, de către chinezi, care după cum ştim sunt rasa cu pielea galbenă. El a adăugat că deşi China va părea că este noua superputere, cei care o vor conduce din umbră, sau altfel spus Adevăraţii Stăpânitori, vor fi bancherii care fac parte din sinistrul grup al aşa-zişilor „iluminaţi“, ce vor rămâne ascunşi, pentru ca acţiunile Chinei şi ale chinezilor să apară în prim-plan, în timp ce aşa-zişii „iluminaţi“ vor acţiona aşa ca şi până acum, folosind acest paravan pus la punct cu viclenie.

În cele ce urmează, oferim un rezumat ale acestor confesiuni, ce includ şi alte dezvăluiri despre unele fapte ce sunt plănuite de Francmasoneria mondială şi care ne sunt puse la dispoziţie nu de către mijloacele mass-media, care cenzurează în permanenţă astfel de ştiri jenante, ci de către mass-media alternativă, care din fericire nu este controlată de masoni.

Punctul 1.

În cel mult doi ani de acum încolo, va fi plănuită şi dusă la îndeplinire o lovitură militară fulgerătoare asupra Iranului, ce va declanşa apoi un război care la scurt timp după aceea va face să se dezlănţuie cel de-Al Treilea Război Mondial. Aşadar, atunci când războiul împotriva Iranului va porni, va izbucni totodată şi cel de-Al Treilea Război Mondial, care va face să intre în luptă mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza şi va face milioane de victime.

Punctul 2.

Dolarul american va fi cu siguranţă mort până în anul 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „iluminaţii“ şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apare la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. Complotul urzit din umbră ce vizează distrugerea valutelor este în curs de implementare, aşa că este cel mai bine să vă retrageţi neîntârziat banii din bănci, să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!

Acest mason de rang înalt a spus: „În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici“. China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.

În mod foarte semnificativ, Timothy Geithner, secretarul trezoreriei Statelor Unite, vorbeşte fluent chineza, iar Kevin Rudd, fostul prim-ministru al Australiei şi actualmente ministru de externe vorbeşte fluent mandarina. În cel mult doi ani de acum înainte, aproape că nu vom mai recunoaşte Statele Unite ale Americii. Elita din umbră a „iluminaţilor“ va accelera cât va putea procesul de subjugare a maselor de oameni de pe această planetă. Se va urmări introducerea cip-ului RFID obligatoriu la cât mai mulţi locuitori ai acestei planete. La capătul acestor doi ani (respectiv la sfârşitul anului 2012), masele mari de oameni vor fi aduse într-o stare de debusolare completă şi vor fi atât de sărace, încât nici măcar nu vor mai fi în stare să se răzvrătească. Instalaţiile secrete HAARP vor acţiona de la distanţă pentru a genera prin intermediul anumitor energii psihotronice o stare ciudată de hipnoză şi letargie globală, care va afecta minţile imensei majorităţi a fiinţelor umane care trăiesc pe această planetă. Prin intermediul instalaţiilor HAARP, fiinţele umane vor fi aşadar scufundate într-o stare ciudată, letargică, ce va atrage după sine o obnubilare şi o diminuare a voinţei, iar aceasta le va face să nu reacţioneze, chiar şi atunci când condiţiile de viaţă ale maselor mari de oameni se vor înrăutăţi din ce în ce mai mult. Imensa majoritate a fiinţelor umane se vor comporta întocmai ca nişte „legume“, ca şi cum ar fi sedate, robotizate şi inerte.

Punctul 3.

Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Ştiind aceasta, realizaţi urgent conversia în aur a activelor şi a banilor de care dispuneţi. Realizaţi aceasta cât mai urgent posibil. Nu lânceziţi şi nu vă îndoiţi, pentru că „iluminaţii“ au de gând să facă să se prăbuşească în continuare, foarte curând, toate băncile. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla…

Nu speraţi că veţi putea depinde de bunurile imobiliare, deoarece şi piaţa acestora se va prăbuşi în curând, căci oamenii nu vor mai avea cu ce să cumpere case şi ca urmare, preţul actual al bunurilor imobiliare se va prăbuşi. Nu este cazul să spere cineva că va putea să trăiască din averi, din moşteniri sau din investiţii, căci toate acestea vor dispărea atunci când băncile se vor prăbuşi şi vor da faliment una după alta.

Punctul 4.

În curând, petrolul brut va ajunge 150-200 dolari barilul, în următoarele câteva luni!

Punctul 5.

Băncile orchestrează criza ipotecilor bancare care va fi reglementată prin actul care a fost validat de Congresul SUA cu două săptămâni în urmă şi care le permite băncilor să ia în stăpânire casele datornicilor fără a avea nevoie de alte împuterniciri. Dacă aveţi ipotecă, achitaţi-o acum sau vindeţi-vă casa pentru a vă putea permite să plătiţi integral suma pentru o altă locuinţă, chiar dacă cu banii rezultaţi din vânzare o să cumpăraţi doar o garsonieră. Asiguraţi-vă încă de pe acum că locuinţa voastră, chiar umilă, este achitată integral, căci în curând milioane de oameni îşi vor pierde casele.

Punctul 6.

Legea Sănătăţii ce a fost promovată de Preşedintele Obama este totodată un instrument perfid de control ce este dictat de către bănci şi va fi pus în aplicare de către societăţile de asigurare. Preluarea controlului de către Guvern asupra armelor de foc ale americanilor precum şi eutanasia sunt totodată ascunse în această lege perfidă.

Punctul 7.

Guvernul SUA a dat cu mai mulţi ani în urmă canalul Panama Chinei, iar aceasta a fost o strategie a Consiliului de Relaţii Externe (CFR) şi a Comisiei Trilaterale.

Punctul 8.

Este necesar să ştiţi că la ora actuală China deţine deja toate porturile greceşti.

Punctul 9.

Actualmente China deţine 90% din toate mineralele rare ale pământului şi utilizează felurite componente pentru tehnologii, pentru arme, etc. etc.

Puţini ştiu că la ora actuală China produce 80% dintre componentele armelor pentru armata SUA. Este incredibil, dar adevărat. La ora actuală SUA se află la mila Chinei!

Punctul 10.

China este cel mai mare extractor de resurse minerale naturale care există la nivel mondial. Ea deţine mai mult de jumătate din exploatările miniere din Australia. China deţine totodată exploatări miniere în Africa, în SUA, în Orientul Mijlociu, în Canada. China deţine un monopol de 90% asupra tuturor mineralelor rare ale pământului!

Punctul 11.

China fae tanzacţii cu toate monedele importante ale lumii, devenind extrem de bogată în numerar şi în felul acesta, ea poate cumpăra şi vinde în orice monedă.

Punctul 12.

Puţini ştiu că Rusia este cel mai mare producător de petrol şi gaze. Ştiind aceasta, trebuie să fim foarte atenţi asupra a tot ceea ce se petrece atât în Rusia, cât şi în China. Dat fiind faptul că au interese majore cu aceste ţări, americanii nu vor câştiga niciodată un război împotriva lor, deoarece SUA şi-a mutat toată industria de producţie în China.

Punctul 13.

Elitele aşa-zişilor „iluminaţi“ alcătuiesc guvernul negru din umbră. Împreună cu globaliştii, ele doresc să declanşeze o criză de mari proporţii în Orientul Mijlociu în următoarele câteva luni.

Banca Goldman Sachs împreună cu City Bank şi FMI se focalizează deja asupra Iranului. Aceste bănci se dedau la felurite manevre murdare din culise cu scopul de a paraliza financiar Orientul Mijlociu înainte ca trupele NATO ce vor fi comandate de către elita aşa-zişilor „iluminaţi“ să atace.

Trebuie, de asemenea, să fiţi conştienţi de faptul că SUA şi Europa au vândut de curând computere virusate Iranului, iar aceasta a fost o lovitură mârşavă în mod abil premeditată.

Toate acestea arată că se exercită din umbră felurite acţiuni de sabotare a Iranului, tot aşa cum s-a făcut şi în cazul Irakului şi totodată se fac pregătiri pentru un atac fulger împotriva Iranului, care atac va izbucni atunci când „iluminaţii“ vor considera că a sosit momentul, pe neaşteptate.

Punctul 14.

„Iluminaţii“ vor să implementeze la nivelul acestei planete sinistrul proiect satanic „Devil’s Mesia“ („Mesia Diavolului“). În realitate, acesta este o acţiune sub acoperire prin care „iluminaţii“ vor, de fapt, să facă posibilă apariţia sinistrului Antichrist. Ei nu îl numesc Antichrist pentru a nu trezi suspiciuni prea mari şi tocmai de aceea au intitulat, în mod viclean, acest proiect satanic „proiectul Devil’s Mesia“ (Mesia Diavolului – sau altfel spus, „unsul“ sau mesagerul lui Satana).

Magnatul cel bolnav de cancer care se află într-un stadiu terminal a mai spus:

„De curând, „iluminaţii“ au decis că trebuie să ne descotorosim cât mai repede de Dumnezeu şi de tot ceea ce se manifestă prin El pe această planetă, pentru a întrona neîntârziat Noua Ordine Mondială“.

Acest magnat a spus că „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“) înseamnă, înainte de toate, perversitate multiplă şi totală care trebuie să fie acceptată ca un mod normal de viaţă de către toţi locuitorii acestei planete. Homosexualitatea, drogurile, pedofilia şi sexul animalic, abject şi lipsit de afectivitate sau iubire trebuie să predomine în cel mai scurt timp pe această planetă. Pentru aceasta, „iluminaţii“ au decis că mai întâi trebuie să implementeze, pe tot globul, toate formele de perversiune, urmărind să îi năucească pe oameni şi să îi facă să nu îi mai intereseze iubirea, care trebuie, în viziunea lor satanică, să fie înlocuită doar cu sexul. Ei se gândesc să acţioneze în modul acesta abject şi pervers deoarece şi-au dat seama că nu îl pot aduce pe „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“) acolo unde va exista un popor drept, care crede în Dumnezeu şi care respectă în continuare valorile spirituale şi morale. Mai întâi, „iluminaţii“ vor urmări să pervertească toate popoarele acestui Pământ şi după aceea vor alege care va fi poporul cel mai pervertit şi acolo îl vor face să apară, fiind susţinut de ei şi de toate mijloacele mass-media, pe „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“).

Punctul 15.

Cei care s-au autointitulat „iluminaţii“ fac presiuni pentru a institui o aşa-zisă religie unică a lumii (One World Religion) şi pentru aceasta creează organizaţii fantomă cum ar fi Consiliul Naţional al Bisericilor, care este finanţat din umbră chiar de către aceste organizaţii satanice masonice, cum ar fi fundaţiile evreilor Rockfeller, Carnegie şi Ford.

Este interesant de observat că la ora actuală crearea unor aşa-zise comunităţi religioase de către aşa-zişii „iluminaţi“ este un factor cheie în promovarea unui fals ecumenism ce se urmăreşte să fie întronat prin intermediul unor astfel de consilii şi fundaţii în care nu sunt incluşi oameni care cred în Dumnezeu, ci fiinţe umane corupte, perverse şi avide de câştiguri financiare fabuloase. Astfel de iniţiative-fantomă ce se bazează pe clerul corupt au preluat deja majoritatea bisericilor din Statele Unite. Rămâi pur şi simplu uimit, şi la prima vedere nu îţi vine să crezi atunci când descoperi modul mârşav, viclean, pervers în care astfel de aşa-zise iniţiative religioase sunt create pentru a aduce, chipurile, cuvântul Domnului Dumnezeu sau sunt promovate, zice-se tot în numele lui Dumnezeu, cu toate că este clar pentru oricine vrea să vadă că în realitate ele urmăresc să deturneze pe adevăraţii credincioşi atât în anumite zone din Statele Unite ale Americii, cât şi în Irlanda şi mai recent în arhiepiscopia Westminster din Anglia. Astfel de „iniţiative religioase“ viclene urmăresc să conducă omenirea către o aşa-zisă Biserică atotcuprinzătoare, din care însă Dumnezeu va lipsi în realitate.

Punctul 16.

Deja au fost votate ordonanţe care sunt supranumite „hotărâri locale“ (ele au fost chiar adoptate în unele state din SUA) care îl împuternicesc deja pe şeriful districtului să vină şi să pună lacătul pe o biserică în cazul în care se face o reclamaţie împotriva acestei biserici, mai ales împotriva pastorului ei, de îndată ce acesta vorbeşte împotriva homosexualităţii, împotriva anumitor vicii, sau ia atitudine împotriva pedofiliei. În felul acesta, prin uneltele lor mârşave, „iluminaţii“ pot prin astfel de ordonanţe să închidă bisericile în afara oricărui proces legal şi ei acţionează în felul acesta aşa cum se acţiona mai demult în China.

Punctul 17.

Acest magnat al petrolului a mai spus: „«Iluminaţii», care oricum au deja un control aproape complet asupra mijloacelor mass-media, plănuiesc să obţină un monopol complet în acest domeniu, pentru a implementa cât mai repede Noua Ordine Mondială. Deja ei au corporaţii mass-media ce sunt deţinute de anumite grupări masonice. Aşa-zişii „iluminaţi“ plănuiesc cu premeditare să distrugă civilizaţia prezentă. La ora actuală, elitele masonice mondiale în cârdăşie cu aşa-zişii „iluminaţi“ controlează nu numai Rusia, dar şi China, şi controlează din umbră în totalitate atât pe preşedintele SUA (Obama), cât şi congresul SUA. Dat fiind faptul că Congresul SUA este controlat din umbră de Francmasoneria mondială în cârdăşie cu aşa-zişii „iluminaţi“, aceştia vor urmări să bage pe gât poporului american „Cyber Security Act“ (Legea securităţii cibernetice), prin care vor putea cenzura după bunul plac informaţia ce se publică pe internet, precum şi Carbon Tax Act (Legea taxei pe emisiile de dioxid de carbon), prin care vor impune o taxă pe emisiile de dioxid de carbon, sub pretextul înşelătoriei cu „încălzirea globală“. Apoi, contribuabilii americani naivi şi manipulabili vor fi rugaţi să salveze ţara din ghearele crizei ipotecare şi prin aceasta vor fi „jumuliţi“ de ultimele resurse financiare şi vor aduce pe tavă în jur de trei trilioane de dolari marilor bănci, care vor înghiţi aceste sume şi le vor folosi după cum vor aşa-zişii „iluminaţi“. Băncile mari vor urmări să distrugă băncile mici care fac eforturi să salveze economiile în anumite ţări. Aşa-zişii „iluminaţi“, care sunt de fapt nişte mega-zarafi sau, altfel spus, nişte mega-cămătari ai planetei, nu vor permite însă aşa ceva. Pentru ei, jocul este crud, este lipsit de fair-play şi înseamnă înainte de toate dobândirea prin orice mijloace a unui control total al tuturor banilor, inclusiv un control al banilor tăi, al casei tale, al maşinii tale, al întregii tale intimităţi şi chiar al vieţii tale. În curând, se va impune ca obligatorie implementarea sinistrului cip RFID.

Francmasoneria şi rolul ei în istorie

2010-04-28T12:02:00.000-07:00

Istorie si masonerie ( Originea masoneriei )

2009-09-14T03:25:00.000-07:00

Istorie si masonerie ( Originea masoneriei )

Ce este Francmasoneria?[1]

„Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic şi umanitarist”. Nu vom începe prin a da o definiţie completă a Francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizaţia şi diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfârşit într-o definiţie.

Francmasoneria este o organizaţie secretă, o perfidă conspiraţie mondială cu scopuri malefice ascunse (singura organizaţie politică ce foloseşte în rău energiile naturii, prin ritualuri de magie neagră şi prin invocarea forţei Satanei), care urmăreşte să stăpânească într-un mod tiranic oamenii acestei planete (consideraţi simple animale cu faţă umană), prin instaurarea până la sfârşitul secolului a unei aşa zise Noi Ordini Mondiale, în realitate noul haos al Satanei. Francmasoneria este de fapt condusă din umbră de mişcarea Sionistă prin intermediul aşa-zisului Guvern ultrasecret "invizibil" al Terrei numit şi Majestic 12 şi prin Marea Lojă Mamă şi Consiliul Suprem (formate numai din membri sionişti) B'NAI B'RITH. Mişcarea sionistă este formată din magnaţi evrei, adevăraţii bogătaşi ai Pământului, care controlează la ora actuală într-un mod diabolic finanţele şi aurul lumii. Membrii mişcării Sioniste utilizează tehnici subtile de magie neagră, se închină Satanei şi cu o inteligenţă diabolică stabilesc ierarhii ale răului între state şi puteri militare, organizează blocade economice şi de orice alt tip asupra ţărilor care îşi apără independenţa ameninţată, adesea ocupă teritorii şi ţări, creează conflicte interetnice în urma cărora fărâmiţează ţări (vezi tragedia din Iugoslavia pe care vor să o realizeze şi în România prin conflicte interetnice şi interreligioase în Transilvania, să nu uităm evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureş); francmasonii folosesc metode foarte perverse: şantaj economic, politic, militar, informaţional, manipularea unor întregi naţiuni prin metode clasice (propagandă deschisă, corupţie, şantaj şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea intereselor unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni sau între popoare diferite). Pentru a realiza acest plan diabolic, mişcarea Sionistă a elaborat în 1897 la Congresul masonic mondial din Elveţia, 24 de procese verbale cunoscute sub numele de "Protocoalele înţelepţilor Sionului". Deşi francmasonii susţin în mod pervers că aceste protocoale sunt false şi au fost făcute de cei care vor să denigreze francmasoneria, totuşi este evident pentru orice om inteligent că ele sunt reale pentru simplul motiv că tot haosul actual al omenirii confirmă în mod izbitor în cele mai mici amănunte ideile Protocoalelor, care constituie chiar planul fundamental de acţiune al Francmasoneriei, elaborat cu o inteligenţă

diabolică de "înţelepţii Sionului" în aceste 24 de protocoale încă din 1897. Este evident că nu este vorba de o simplă coincidenţă şi că aceste protocoale stau la baza acţiunilor mişcării Sioniste care conduce şi coordonează în realitate toate lojile masonice şi reprezintă de fapt ce vrea să spună sloganul masonic "Prin haos la ordine".[2]

[1] Dr. N.C. Paulescu, Ce este Francmasoneria?, Buletinul Anti-Iudeo-Musonic, 1930, p. 67-71.

[2] Ibidem, pag. 19.

Începuturile Francmasoneriei

2009-09-14T03:24:00.000-07:00

Începuturile Francmasoneriei

Începuturile Francmasoneriei formează un subiect de interminabile discuţii. În forma de astăzi ea există din 1717, când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra şi au format Marea Lojă a Angliei.

La 1723 Andersen întocmi Constituţiunile acestei organizaţii pe baza Constituţiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari rămăseseră cu timpul numai cu numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.) Constituţiunile lui Andersen sunt legea fundamentală a Francmasoneriei.[1]

2. Organizaţia Francmasoneriei

Membrii Francmasoneriei sunt împărţiţi în grade oculte. Membrii dintr-un grad nu ştiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelaşi grad cu ei. Ştiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numărului gradelor, precum şi al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se împarte în diferite rituri.

Astfel există Francmasonerie ioanită sau albastră. Membrii acesteia sunt împărţiţi numai în trei grade: ucenic, calfă şi maestru. Apoi este ritul scoţian sau roşu şi cuprinde aşa zisele grade înalte, 30 la număr, iar şi mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei însă Francmasoneria ioanită nu există decât ca treaptă inferioară, supusă celei scoţiene. Gradele înalte şi cele invizibile sunt cele care conduc din umbră toată vasta organizaţie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pământesc. În vârful piramidei stă Patriarhul, sau Împăratul neîncoronat al lumii.

Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selecţie de sus; cei din gradele superioare ridică pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ înfricoşător şi printr-o iniţiere. Prin jurământ, cel ce intră în gradul nou se obligă să păstreze secretul faţă de tot ce va vedea şi va cunoaşte în acest grad. Prin iniţiere i se comunică taine din învăţătura şi misiunea Francmasoneriei, necunoscută de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iată jurământul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur înaintea Marelui Arhitect al pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi şi indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenuşă şi să se arunce în fundul mării sau să se împrăştie în cele patru vânturi pe faţa pământului”.[2]

Alături de această organizaţie, ocultă chiar pentru membri, există una administrativă, secretă pentru profani. Francmasoneria lucrează în ateliere. Atelierele în care lucrează primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecărei loji se află un venerabil cu rol de preşedinte ajutat de mai mulţi demnitari. Toţi sunt aleşi pe un an de către membrii lojei[3].

[1] Constituţiile francmasonilor. Anderson - 1723. Bucureşti, Editura Nestor, 2006, pag. 11.

[2] Ibidem, pag. 14.

[3] Leon de Poncins, La dictature de Puissances Occultes: La F.M., Paris, 1934, pag. 5.

Francmasoneria şi evreii

2009-09-14T03:23:00.000-07:00

Francmasoneria şi evreii

Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte şi invizibile au fost create şi sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franţa şi America au fost toţi evrei. În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. „Biserica israelită e aliatul nostru firesc, ea ne sprijină şi o mulţime de iudei sunt în rândurile noastre”.[1] În Germania lojile dependente de Marea Lojă din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. În Turcia conducătorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot aşa în Italia, şeful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.

Francmasoneria franceză a fost condusă în trecut de evreii Cremieux şi Gambetta. În Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.

Masoneria nu este numai o simplă reuniune filantropică sau şcoală filosofică, ci alcătuieşte un sistem mistagogic, care reaminteşte de vechile religii sau culte misteriaco-păgâne, din care îşi trage obârşia, alcătuind o urmare şi o reînviere a lor... Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel şi din cele ce au loc şi se săvârşesc în timpul iniţierilor. Căci, după cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor şi a morţii zeului misteriac şi prin reluarea aceasta mimică a dramei acesteia, cel ce se iniţia murea dimpreună cu patronul religiei misteriace – care întotdeauna era o persoană mitică simbolizând soarele sau natura, care murea iarna şi reînvia primăvara - , tot aşa şi în iniţierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Într-adevăr treapta aceasta a iniţierii alcătuieşte o expunere dramatică a morţii protectorului masoneriei, Hiram, şi un fel de reluare dramatică a morţii acestuia în care, cel ce urmează a fi iniţiat suferă dimpreună cu el, fiind rănit în aceleaşi organe şi în aceleaşi locuri ale corpului ca şi Hiram... Astfel Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacă cu totul diferită, separată şi străină de religia creştină... Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoaşterii căsătoriei sau căsătoria francmasonă, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”[2]

[1] Revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62.

[2] Oswald Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi. Bucureşti, Editura RAO, 2005.

Francmasoneria şi creştinismul

2009-09-14T03:22:00.002-07:00

Francmasoneria şi creştinismul

Francmasoneria se prezintă aşadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o fiinţă personală la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni. Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram simbolizează forţa universală care îşi ia temporal măşti individuale, prezentându-se sub formă de persoane trecătoare. „Masonul ştie că personalitatea sa nu e nimic şi se dezinteresează de ea. El urcă până la principiul interior al iniţiativei, pe care-l bănuieşte, fără a-l putea cunoaşte exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasă: acesta e eul transcendent, identic poate în toate existenţele cari cugetă”. Aşa zisele persoane omeneşti sunt rolurile pe care le joacă trecător unul şi acelaşi actor.

„Un actor misterios deţine rolul personalităţii noastre. Cine este artistul care nu se arată în scenă, ci rămâne travestit şi mascat?... E o energie consacrată Marei Opere, forţă indestructibilă ca orice altă forţă. Această energie este independentă de instrumentul prin care se manifestă printre noi. Ea se transformă fără a se stinge... Cine lucrează deci în noi, dacă nu forţa care animă pe predecesorii noştri? Hiram, care învie, este o realitate. Să ştim să medităm şi să înţelegem. Că indivizii dispar, puţin importă, dacă energia care lucra în ei subzistă. Să ne dezinteresăm deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuală. Personalitatea noastră se va stinge şi dacă mai târziu evocatorii noştri şi-ar închipui că intră în relaţie cu noi, ei n-ar constitui o fantomă decât adunând noţiunile ce şi le-ar putea face despre noi”.[1]

„Individul este produsul tranzitoriu şi repetat al unei cauze permanent constructive. În ce priveşte pe Marele Arhitect al Universului, trebuie să notăm că această expresie nu intenţionează să impună o credinţă. Să ne păzim deci a ceda acelei leni a spiritului care confundă pe Marele Arhitect al iniţierilor cu Dumnezeul credincioşilor”.

Francmasoneria este raţionalistă. Ea îndeamnă pe membrii săi să supună totul cugetării raţionale ca filtru suprem pentru tot ce au să admită. Iată ce zice un alt francmason: „Nici forţa statului, nici cerinţa nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul căzut în dezordine? Nimic altceva decât stăpânirea măsurată a raţiunii... Idealul F. M. constă în a construi pe nesimţite o republică universală şi democrată a cărei regină va fi raţiunea, iar consiliul suprem, adunarea înţelepţilor. În virtutea principiului care a prezidat la naşterea Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Raţiunii, să dea o viaţă moralei creştine”[2]

Din acestea rezultă şi raportul francmasoneriei faţă de creştinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a arăta atitudinea directă a F. M. faţă de creştinism. Tot autorul din care am citat mai sus declară: „Mai vedeţi mântuirea oamenilor într-o renaştere religioasă? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale căror ruine voiţi să le reparaţi, nu vor mai vedea niciodată decât un ecou slab al rugăciunilor de odinioară. Nu mai există Dumnezeu pentru a mai învia morţii şi Acela (Hristos) ale cărui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera că un miracol asemănător va opri coborârea lui lentă în groapa uitării. Mai mult ca totdeauna o credinţă laică se substituie unei credinţe supranaturale”. Fr. Osw. Wirth în lucrarea citată compară pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar acelaşi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoană ce dispare definitiv în alta ce apare (moartea şi învierea lui Hiram). E acelaşi mit, doar numele e altul. O libertate a voinţei nu admite F. M. Totul în lume, chiar şi viaţa sufletească, decurge după o lege necesară neschimbabilă. „Simbolismul masonic împinge mai departe analogia sugerând că microcosmul sau lumea mică, se construieşte ca şi macrocosmul, lumea mare”.

Dar Francmasoneria nu reprezintă o concepţie statistică, ci se mulţumeşte să existe şi ea alături de creştinism. Francmasoneria e prin excelenţă dinamică. Ceea ce cere mai mult adepţilor e acţiunea, reclădirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel F. M. Luptă cu îndârjire să elimine din omenire concepţia opusă ei, creştinismul, şi instituţia care-l susţine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, şcoala laică, căsătoria civilă, difuzarea principiilor anticreştine în masele largi. În unele state cum sunt Franţa, Spania , Rusia , devizele acestea au fost realizate. În alte ţări se merge cu paşi repezi spre această stare. Biserica stă în faţa ofensivei puternice a unui duşman necruţător.

[1] Studiu asupra francmasoneriei. Întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului şi votat de Sfântul Sinod în şedinţa sa de la 11 Martie 1937.

[2] Ibidem, pag. 13.

Scopul Francmasoneriei

2009-09-14T03:22:00.001-07:00

Scopul Francmasoneriei.

Francmasoneria îşi ţine ultimele ei scopuri în secret. Dar fără voia ei se strevăd adeseori aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai mult sau mai puţin învăluite. Regulat, francmasoneria spune că scopul ei este cercetarea adevărului şi acţiunea caritativă.

Dar de o acţiune caritativă francmasonică nu s-a împie-dicat nimeni până acum. Şi apoi de ce ar fi lipsă de o asociaţie clandestină şi de secrete, pentru desfăşurarea unei acţiuni caritative?

În realitate când masonii explică mai larg sensul acţiunii lor caritative, vezi că e vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin aşezarea ei pe temeliile principiilor raţionaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăţi de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează iniţiatul faţă de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viaţă”. Într-o formă eufemistă, Fr. Osw. Wirth , arată aşadar că nu caritatea este scopul Francmasoneriei.[1]

Iar cercetarea adevărului de care vorbeşte F.M. trebuie înţeleasă ca o lansare a tuturor ideilor de destrămare a Statului şi a Societăţii. Toate ideile de extremă stângă ale comunismului au fost pregătite în Loji şi aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticreştine, de totală emancipare a instinctelor omeneşti inferioare de sub prestigiul virtuţilor creştine. De la Marx până la Lenin şi Trotzki, toţi şefii mai de seamă ai comunismului au fost evrei şi francmasoni, sau cel puţin francmasoni.

Ziarul francmason Latomia scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu putem decât să salutăm socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. în munca de înnobilare a omenirii, în străduinţa de a promova binele omenirii. Socialismul şi masoneria împreună cu comunismul au ţâşnit din acelaşi izvor” .

Scopul Francmasoneriei stă în legătură cu soarta întregii omeniri. F.M. luptă pentru o anumită direcţionare, pentru o anumită ţintă a întregii vieţi omeneşti colective şi individuale. Care este acest scop? Dintr-o mulţime de mărturisiri masonice şi din descifrarea sensului ce se desprinde din toată activitatea de până acum a F.M., rezultă că acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusă de francmasoni, adică de evrei. O republică cu desăvârşire laică, cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite.

Iată ce spune acelaşi Fr. Osw. Wirth, în manualul maestrului: „Să avem curajul să ne zicem religioşi şi să ne afirmăm apostoli ai unei religiuni mai sfinte decât toate celelalte. Să propagăm Religia Republicii, care va forma inima cetăţenilor şi va cultiva virtuţile republicane”.[2] Tema întemeierii republicii mondiale sub stăpânirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului mondial al F.M., din 1900, ţinut la Paris.

Când vorbesc metaforic, francmasonii se prezintă ca zidarii care au să rezidească, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamnă, fără metafore, restabilirea dominaţiei lui Israil asupra lumii întregi.

Numai din tendinţa F.M., după republica laică, internaţională şi extrem de democratică se explică de ce toate revoluţiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date creştinismului, principiului monarhic şi naţional, principiului autorităţii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului naţional şi a factorului creştin au desfiinţat Francmasoneria. Aşa a făcut şi Italia prin Mussolini în 1925, şi Germania prin Hitler. În Ungaria a fost desfiinţată după prăbuşirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se că acest comunism a fost creaţia lojilor .

[1] Oswald Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi. Bucureşti, Editura RAO, 2005, pag. 60.

[2] Ibidem, pag. 66.

Şapte Simboluri Masonice

2009-09-14T03:20:00.000-07:00

Şapte Simboluri Masonice[1]

Un simbol reprezintă simplificarea unui concept, a unei idei etc. într-o formă grafică acceptată general ca un reprezentant al ideii respective. Spre exemplu, recunoaştem crucea ca simbol al creştinătăţii, simbolul “+” ca simbol al adunării în matematica iar simbolul “$” - moneda Statelor Unite. Ce se intampla totusi atunci cand reprezentarea general valabilă este una greşită? Ce se întâmplă atunci când simbolurile cărora le atribuim un anumit înţeles reprezintă mai mult decât ne imaginăm?

Exista 7 astfel de simboluri în acest articol:

1. Crucea întoarsă

2. Svastica

3. Steaua lui David

4. Pentagrama

5. Simbolul infinitului

6. Inima

7. Caduceul

[1] Ferre Jean, Dictionar de simboluri masonice, Editura: Paralela 45, anul 2005.

CRUCEA ÎNTOARSĂ SAU CRUCEA SFÂNTULUI PETRU

2009-09-14T03:18:00.001-07:00

Figura 1

Simbolul din figura 1.1 este văzut în genere ca un simbol satanic, probabil datorită negaţiei martiriatului lui Hristos. Media şi legendele moderne legate de apocalipsa şi conspiraţii satanice intreţin înţelegerea incorectă (sau poate doar incompletă) a simbolului.

În fapt, reprezentările din figurile 1.1 si 1.2 sunt numite de cunoscători “Crucea Sfântului Petru”. Se spune despre Sfântul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, că a refuzat sa fie crucificat asemeni lui Iisus, din umilinţă. Ca rezultat, sfântul a fost martirizat invers.

Figura 1.3 reprezintă “Crucea Lorraine”, un simbol apropiat de crucea întoarsă prin compozitia grafică. Originea este diferită: folosită iniţial de Ducele de Lorraine (de unde şi numele), a fost adoptată de alchimişti în perioada Renaşterii ca simbol al pamântului şi al sufletului materiei. În 1940 simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul d’Argenlieu, ca simbol al rezistenţei Franceze, simbol opus svasticii naziste.

SVASTICA

2009-09-14T03:14:00.001-07:00

De departe unul dintre cele mai controversate şi prost înţelese simboluri in cultura europeană recentă, svastica este un simbol ce traversează culturile întregului pământ. De la mozaicurile romane, la vasele Greciei Antice, la templele hinduse, picturile budiste, cultura nativilor Nord Americani, svastica este vazută ca un simbol religios. Numele “Svastica” provine din sanscrita unde “su” inseamnă “bun” iar “vasti” insemnă viaţă. Traducerea aproximativă ar fi “Viaţă bună”. Figurile 2.1 si 2.2 sunt reprezentări ale simbolului hindus Manji, reprezentând legătura universului cu pământul şi a binelui cu răul , toate aflate într-un echilibru dinamic, dat de terminaţiile crucii solare.

Figura 2.3 : civilizatiile precreştine din Europa vedeau Svastica drept un simbol solar, al fertilităţii şi puterii. Grafismul din figura 2.3 este reprezentarea “crucii tunetului”, marca zeului tunetului Perkons. Figura 2.4 este o svastică decorativă. Un simbol mai nou, derivat din svastica nazistă este simbolul neonazist din figura 2.6. Acest simbol este format din 3 cifre 7, ce formează împreună “777″, simbol al biruinţei asupra anticristului. Figura 2.5 a fost marca sectei Raelitilor pana in 1991. Grafismul descrie o galaxie ce se învârte într-o Hexagramă. Simbolul a fost considerat nepotrivit şi a fost redesenat în 1991. De mentionat este că secta raeliţilor nu are nici o legatură cu mişcarea neonazistă.

STEAUA LUI DAVID

2009-09-14T03:12:00.001-07:00

Steaua lui David sau “Magen David” în ebraică, este o hexagramă ce apare ca simbol în perioada 800-600 î.Hr. Simbolul este recunoscut ca marcă a iudaismului şi imagine a Israelului. Hexagrama este compusă din alăturarea a 2 triunghiuri, orientate în sus, respectiv în jos. Cele 2 triunghiuri au fost folosite în evul mediu de către alchimişti pentru a simboliza apa respectiv focul. Ce altceva simbolizează cele două triunghiuri? uniunea între femeie şi bărbat, echilibrul între bine şi rău, relaţia dumnezeu - om şi în acelaşi timp, în Kabala - perfecţiunea, “Sefirah Tifaret”. În antichitate simbolul hexagramei a fost cunoscut ca semn al imperiului ebraic. Odată cu cucerirea acestuia şi împrăştierea poporului evreu, a început să se răspândească şi simbolul. “Sigiliul lui Solomon”, cum mai este cunoscută steaua în lumea arabă şi în practicile oculte, este simbolizată, contrar aparenţelor, prin litera 7, formată prin adunarea celor 6 colţuri cu centrul hexagramei.

Figura 3.1 reprezintă simbolul poporului evreu, adoptat în 1948 alături de culoarea albastră. Figura 3.2 este un simbol Rasta, apărut în această religie prin practicile şi credinţele zioniste. Figura 3.3 este denumită Hexagrama Unicursală, numele fiind dat de posibilitatea de a desena acest simbol fară întrerupere. Este un simbol creat de Aleister Crowley, ocultist, francmason şi scriitor. Simbolul este purtat de adepţii mişcării religioase Thelema. Figurile 3.4, 3.5 şi 3.6 sunt în ordine: Steaua Mesianică (imagine folosită de primele mişcări creştine), Hexagrama Raeliţilor (descrisa la punctul II) şi Sigiliul Mesianic (compus din simbolul mesianic al peştelui, folosit de primii creştini pentru a-şi declara apartenenţa la creştinătate, steaua lui David şi Menorah, unul dintre cele mai vechi simboluri religioase iudaice). Pe ultimul rând găsim Shatkona, în figura 3.7, o imagine hindusă folosită pentru a simboliza creaţia şi legătura între bărbat şi femeie, apă şi foc. Cea mai interesantă reprezentare a hexagramei o găsim în figura 3.8, alăturarea între un echer şi un compas, unul dintre cele mai cunoscute simboluri masonice. Alăturarea simbolizează creaţia divină şi înţelegerea de către umanitate a importanţei creaţiei. De multe ori simbolul este prezentat având litera “G” (God) în centru. Dacă veţi cerceta veţi descoperi că hexagrama însăşi este des folosită în simbolistica masonică.

PENTAGRAMA

2009-09-14T03:07:00.001-07:00

Pentagrama - un simbol transcultural, ce se poate găsi în cultura hindusă, greacă, romană, babiloniană etc. În ultimul secol însă a fost legat de trei mari concepte cultural - religioase: Satanismul, mişcarea Wicca şi Francmasoneria. De notat este că în general pentagrama reprezintă în multe culturi cele 4 elemente (pămant, foc, apă, aer) plus ceea ce este numit “suflet”. Alăturarea acestor 5 elemente dă naştere luminii, ordinii în univers. În genere pictograma satanică este reprezentată asemeni figurilor 4.1, cu un colţ îndreptat în jos iar in interiorul stelei - Capra Sabatică, greşit asemanată zeitaţii oculte Baphomet. Uneori simbolul este reprezentat înconjurat de 2 cercuri şi numere pitagoreice. Un amănunt important este că steaua satanică nu este o negare a pentagramei Wicca iar diferenţierea orientării colţurilor (sus sau jos) este o diferenţiere modernă, aceasta neexistand până în secolul 19. Pictograma Wicca este încadrată într-un cerc de obicei, imaginea fiind un simbol al credinţei adepţilor. Totuşi, tinerii adepţi ce se tem de răspunsul social negativ pe care l-ar putea avea convingerea lor religioasă poartă obiecte ce reprezintă pentagrame stilizate asemeni celor din figura 4.2. Pentagrama este de asemenea un puternic simbol în Masonerie unde este folosită atat cu un colţ orientat în sus cât şi cu el în jos în cazul simbolului “Steaua Estului”, simbol al Grupurilor Masonice Feminine (figura 4.3).

SIMBOLUL INFINITULUI

2009-09-14T03:04:00.001-07:00

Simbolul infinitului (5.1) a fost descoperit în anul 1655 de către matematicianul John Wallis şi a fost botezat 40 de ani mai târziu de către Bernoulli “lemniscus”, ceea ce în latină înseamnă “funda”. Partea interesantă vine atunci cand privim simbolul din figura 5.2, simbolul alchimist pentru sulf, echivalentul în alchimie al sufletului uman. Totuşi, odată cu acapararea simbolului de catre biserica satanica lui Anton La Vey, simbolul este mai des vazut drept “Crucea Pontificală a lui Satan’.

SIMBOLUL INIMII

2009-09-14T02:53:00.001-07:00

VI. SIMBOLUL INIMII

Un simbol vechi, de asemenea transcultural, asociat mai degrabă judecăţii şi sentimentelor decât organului ca atare, simbolul inimii datează dinaintea epocii de gheaţă şi reprezintă un semn al apropierii, afecţiunii şi iubirii. Totuşi, este de notat înţelesul hazliu pe care simbolul îl are în Suedia, unde este asociat toaletelor şi defecării. Nu trimiteţi suedezilor inimioare.

Cea mai comună reprezentare a inimii ca simbol semn al dragostei este cea din figura 6.1. Simbolul se găseşte şi în cultura greacă, aici repezentându-l pe Dionysos, zeul vinului.

Figurile 6.2 si 6.3 sunt variante africane ale simbolului, prima reprezentând întoarcerea iar cea de-a doua durere şi suferinţă.

Printre multele interpretari pe care le poate găsi simbolul se afla: însemn al plăcerii carnale, al penetrării şi pasiunii când este reprezentată străpunsă de o săgeată (figura 6.4), simbol religios Voodoo (figura 6.5 - însemnul zeiţei Erzulie, patroana a dragostei), sau simbolul prieteniei în cultura Irlandeza - Claddagh (figura 6.6). Claddagh este format din 2 mâini apropiate de o inimă, simbolizând prietenia şi o coroană deasupra inimii, simbolizând loialitatea.

În creştinism există 2 reprezentări deosebite ale inimii, de multe ori încurcate de necunoscători. Prima (figura 6.7) este cunoscută sub numele Sacre-Coeur (inimă sacră) şi este cunoscută încă din secolul al şaptesprezecelea, născută din viziunile sorei Maria Margareta. Imaginea simbolizează legătura între uman şi divin conform viziunilor sfintei.

Interesantă este şi legătura cu simbolul sulfului ( vezi V. SIMBOLUL INFINITULUI ), daca ar fi să înlocuim inima cu funda lui Bernoulli. O dovadă ca ştiinţa empirică şi religia se împleteau încă din acea perioadă. O altă inimă caracteristică religiei creştine catolice este Inima Imaculată a Fecioarei Maria ( figura 6.7 ), simbol al durerii şi al suferinţei. Inima este prezentată străpunsă de un pumnal (uneori de 7, ca simbol al celor şapte dureri ale Fecioarei) şi înconjurată de trandafiri şi flori de liliac.

CADUCEUL, TOIAGUL LUI ASCLEPIOS SI POCALUL HYGEEI

2009-09-14T02:37:00.000-07:00

Trei simboluri, reprezentând în aparenţă acelaşi lucru: Caduceul (figura 7.1) - simbolul zeului grec Hermes (Mercur la romani), ocrotitor al comerţului şi al hoţilor. Caduceul este întruchipat de 2 şerpi încolăciţi în jurul unui toiag ce prezintă în partea superioară 2 aripi.

Simbolul este folosit în mod eronat de anumite instituţii medicale în locul Toiagului lui Asclepios (figura 7.2). Asclepios sau Esculap este zeul medicinei şi este cunoscut ca fiul al lui Apollo. Se spune despre Asclepios că ar fi fost educat în arta vindecării prin medicină de catre centaurul Chiron. Asclepios ar fi fost, conform mitologiei grece, medicul argonauţilor, atât de priceput în arta vindecării încat putea aduce la viaţă morţii.

Se mai spune despre Esculap că avea 3 fiice: Meditrine, Hygeia şi Panacea, simboluri ale medicinei, igienei şi vindecării. De la Hygeia vine cel de-al treilea simbol al medicinei - Pocalul Hygeiei ( figura 7.3 ), simbol al vindecării şi regenerării.

Simbolistica este un domeniu ameţitor. Atâtea informaţii şi atâtea concepte înrădăcinate în noi şi în lumea ce ne înconjoară. Am discutat despre 7 simboluri însă există zeci, poate sute de mii de simboluri uitate, ascunse, abia asteptând să işi spună povestea.

Decalogul Masonic

2009-09-14T02:36:00.001-07:00

Decalogul Masonic[1]

Francmasonii aparţin unui ordin iniţiatic cunoscut în întreaga lume, care îşi are rădăcinile adânc înfipte în istoria omenirii, Lumina Marelui Arhitect al Universului ocrotind permanent flacăra aprinsă în sufletele alese şi sporindu-le puterea pentru a înfăptui idealurile nobile. Cu un caracter democratic de certă esenţă morală, structura şi întreaga ei lucrare îndeamnă omul la perfectibilitate prin iubire, la a-şi socoti aproapele ca pe un veritabil frate, pe care-l poate ajuta să fie mai bun, mai drept, mai înţelept.

Încurajând dialogul şi toleranţa, Francmasoneria construieşte punţi care să apropie sufletele, atenuând ceea ce separa anumite vederi proprii, fără a impune limite în căutarea adevărului. De aceea, ca mason în Obedienţa Marii Loji a României :

1. Voi accepta şi voi avea încredere deplină în ceea ce este dincolo de îndoială şi de întrebare: credinţa în Dumnezeu, iubirea aproapelui meu, ordinea morală şi încrederea în Lucrare. Voi învăţa să am încredere în înţeleapta învăţătura a Creatorului.

2. Voi arăta toleranţă şi respect pentru opiniile celorlalţi şi mă voi purta cu dragoste şi înţelegere faţă de semenii mei, pentru respectarea demnităţii şi drepturilor omului, voi depăşi diferenţele religioase, etnice, politice, culturale, sociale şi educationale. Condus sau conducator, pentru mine este frate.

3. Voi învăţa să practic caritatea, să am grijă, nu numai faţă de ai mei, dar şi de comunitate ca întreg, atât prin daruri caritabile cât şi prin eforturile mele individuale de

voluntariat şi filantropie. Voi da sprijin celor neajutoraţi ce nu sunt astfel din vina lor.

4. Voi căuta adevărul, impunându-mi standarde morale înalte şi ţintind să le ating în timpul vieţii mele.

5. Voi căuta să-mi armonizez cunoştinţele, dobândind arta de a conduce în echilibru, să mă dezvolt continuu spre o integrare reală şi demnă în marea Lucrare a Masoneriei Universale care dă sens vieţii mele.

6. Voi respecta tradiţia şi străvechile rădăcini, cultivând calităţile şi setea de întelepciune proprie şcolilor iniţiatice, mărturisind preţuirea actului iniţiatic şi a Lucrării ezoterice.

7. Voi preţui familia şi o voi include în matricea existenţei mele. Ma voi strădui să fiu un sot mai bun, un tată mai aproape, pentru ca familia sa mă susţină în ceea ce construiesc.

8. Voi sprijini deschiderea de şcoli şi orice demers care apropie Omul de Calea Cunoasterii şi constituie un important suport pentru împlinirea Lucrarii.

9. Voi spera şi voi aştepta să obţin ceea ce doresc, trăind cu încredere că tot ceea ce se află sub semnul binelui poate fi obţinut.

10. Voi respecta şi voi cultiva aceeaşi benefică şi nobilă discreţie pe care au practicat-o înaintaşii mei.

[1] Florin Horvath, Îndreptar Francmasonic. Bucureşti, Editura Tipomur, 2004, pag. 36-37.

Vechile ÎNDATORIRI ale unui mason liber

2009-09-14T02:34:00.000-07:00

Vechile ÎNDATORIRI ale unui mason liber.

( După Constituţia magistrului Anderson – anul 1723 )

Acestea vor constitui regulile de comprtament etic ale unui Frate Mason.[1]

În ceea ce priveşte pe DUMNEZEU şi RELIGIA.

Un Mason este obligat, prin ţinuta sa, să se supună legilor moralei şi dacă înţelege corect Arta Regala , el nu va fi niciodată un ateu stupid, nici un libertin fără de religie. Indiferent de religia Fratelui şi de felul credinţei sale, acesta nu va fi exclus din Ordin, deoarece el crede în gloriosul Arhitect al Raiului şi Pământului şi practică sacrele îndatoriri ale moralităţii. Masonii îmbină virtuţile puterii de a convinge cu legăturile dragostei frăţeşti.

Despre MAGISTRATUL CIVIL, SUPREM şi SUBORDONAT.

Un Mason este un subiect obişnuit în faţa autorităţilor civile, oriunde s-ar afla sau munci şi nu trebuie niciodată să fie implicat în conspiraţii sau comploturi împotriva păcii şi bunăstării naţiunii sale, sau care îl găzduieşte şi nici să se poarte într-un mod nedemn faţă de magistraţi. El se va conforma cu dragă inimă oricărei autorităţi legislative, va susţine, în orice ocazie, interesul comunităţii şi va promova zelos, prosperitatea ţării lui. Prin natura lor masonii sunt meniţi să promoveze pacea, să cultive armonia şi să trăiască în bună înţelegere şi dragoste frăţească.

Despre LOJE

O Loja este un Templu al Artei Regale unde Masonii se adună pentru a lucra, a se instrui şi a aprofunda, in mod ritual, misterele vietii. Fiecare Frate trebuie să aparţină unei Loje şi să se supună Regulamentelor acelei Loje, Constituţiei şi Regulamentelor Generale ale Ordinului. Din timpuri îndepărtate, nici un Maestru, Calfa sau Ucenic nu poate lipsi de la Tinuta Lojei, mai ales atunci când este convocat, fără a suporta o severă cenzură, mai puţin cazul când Venerabilul sau Supraveghetorul consideră că pura necesitate l-a împiedicat sa participe. Persoanele care au calitatea de Maeştri Masoni sau admise în primele doua Grade de Ucenic si Calfa ai unei Loji trebuie să fie oameni buni şi cinstiţi, născuţi liberi, de vârstă matură, cu gândire sănătoasă, un om moral, toţi cu un cazier fără pată.

Despre Venerabili, DemnitariI, Membrii şi Ucenici.

Orice avansare în Frăţia Masonică se bazează pe meritul personal şi străduinţa fiecăruia, astfel încât Maestrul Arhitect să fie bine servit, în condiţiile în care Fraţii nu se vor face de ruşine cu cunostinţele lor şi nici Arta Regală nu va fi desconsiderată. De aceea nici un Maestru sau Demnitar nu este ales de către Maeştri decât după meritele personale şi nu după serenitate. Candidaţii ar trebui să ştie, fără doar şi poate, că nici un Maestru, nu va propune sporul de salariu pentru un Ucenic, sau O Calfă dacă acesta n-a lucrat suficient timp cu el, însuşindu-şi cu asiduitate învăţămintele gradului în care a fost admis prin ritual. Nici un Frate nu poate fi Demnitar până n-a trecut de stadiul de Maestru, nici Maestru Venerabil, până n-a funcţionat ca un Demnitar, nici Mare Demnitar, până n-a fost Maestru Venerabil al unei Loji, nici Mare Maestru, dacă n-a fost Mare Demnitar înainte de alegerea sa, care oricum trebuie să fi fost un Frate Maestru Venerabil de cea mai bună calitate. Şi spre binele, uşurinţa şi eleganţa îndeplinirii sarcinilor sale, Marele Maestru are puterea de a-şi alege propriul Mare Maestru Adjunct, care trebuie să fie, sau să fi fost înainte , Maestru al unei Loji şi care are privilegiul de a acţiona în acelaşi mod în care ar acţiona Marele Maestru, cu excepţia cazurilor când acesta este prezent sau îşi interpune autoritatea în scris. Acestor diriguitori şi guvernanţi supremi şi subordonaţi ai vechii Loji urmează să li supună, corespunzător funcţiilor lor, toţi confraţii, în conformitate cu sarcinile şi regulamentele respective, în mod cuviincios, reverenţios şi cu dragoste.

Despre conducerea Breslei în procesul muncii.

Toţi Masonii vor munci onest în zilele lucrătoare, şi vor trăi decent în zilele libere, iar ţinuta de lucru va fi stabilită de legea pământului sau confirmată de datină. Cel mai “priceput” dintre Fraţi va fi ales sau numit Maestru sau Supraveghetor al muncii în atelierul maestrului-arhitect şi pentru a fi apoi numit Maestru Venerabil de către cei care lucrează sub conducerea sa. Membrii corporaţiei vor trebui să evite orice discuţii necuviincioase, să nu-şi dea porecle urâte, ci să se adreseze unul altuia cu apelativul FRATE. Ei trebuie să aibă, atât în Lojă, cât şi înafara Lojei, o comportare

politicoasă. Maestrul Venerabil care îşi cunoaşte îndemânarea în Artă Regala va prelua lucrul de la maestrul-constructor pe cât de ieftin posibil şi se va folosi de bunurile acestuia cât mai sincer, ca şi cum ar fi ale sale proprii. De asemenea, nu va acorda nici unui Frate Discipol sau Companion un salariu mai mare decât va merita cu adevărat. Atât Maestrul, cât şi Fraţii ce-şi primesc în mod just salariile vor fi fideli Ordinului şi îşi vor îndeplini onest munca, indiferent dacă e calificată sau nu şi nici nu vor ponta munca necalificată ca fiind calificată. Nimeni să nu-şi arate invidia faţă de bunăstarea unui alt frate, nici să nu încerce să-l înlăture sau izgonească de pe un şantier, dacă a dat dovadă de capacitatea de a-şi îndeplini misiunea sa. Dacă unul dintre membrii corporaţiei a fost ales Supraveghetorul atelierului de sub conducerea Maestrului, el trebuie să fie loial faţă de ambele părţi, atât faţă de Maestru, cât şi faţă de Frati, să supravegheze cu grijă lucrul în absenţa Maestrului spre folosul maestrului-arhitect, iar Fraţii trebuie să-i dea ascultare.Toţi membrii angajaţi trebuie să primesacă salariul cu plăcere fără să murmure sau sa se răzvrătească şi să nu-l părăsească pe Maestru înainte de a se fi terminat lucrarea. Un frate mai tânăr trebuie să fie instruit în lucru, pentru a preveni ca nu cumva, din lipsă de pricepere, să strice materialul de construcţie şi pentru ca dragostea frăţească să poată să sporească şi să dăinuiască. Toate uneltele necesare lucrului trebuie să fie aprobate de Marea Lojă.

Despre comportare :

1. In Loja deschisă :

Să nu se formeze fracţiuni aparte şi să nu se ducă tratative separate fără a fi obţinut permisiunea Maestrului. Să nu se vorbească despre ceva necuviincios sau nedrept.

Să nu se întrerupă luarile de cuvânt ale Venerabilul Maestru sau a Supraveghetorilor, sau pe oricare alt Frate cu care Venerabilul Maestru se afla in dialog şi nici să nu se faca farse sau glume în timp ce Loja este preocupată cu treburi serioase şi solemne şi nimeni să nu se servească sub un pretext oarecare, de un limbaj necuviincios. Se va acorda Venerabilului Maestru, Supraveghetorilor şi tuturor Fratilor, indiferent de gradul lor, onoarea datorată şi vor fi trataţi cu stimă si condescendenta.

Dacă s-a produs vreo plângere, Fratele găsit vinovat va fi supus judecăţii şi deciziei Lojei, care e forul de judecată de fapt şi de drept al tuturor acestor neintelegeri prin Juriul Fratern (fie doar că se adresează cu recurs către Marea Lojă) şi în faţa căruia trebuie ridicate, dar în aşa fel, încât lucrul maestrului-constructor să nu fie întârziat între timp, în care caz se va putea pronunţa o hotărâre specială. Însă nu se va merge niciodată la judecata profană în cauze ce privesc Francmasoneria şi fără ca Loja să fie convinsă de aceasta necesitate absolută şi inevitabilă.

2. După ce lucrările au fost închise, dar Fraţii încă nu s-au despărţit :

Fratii se vor putea înveseli într-o agapă nevinovată, putându-se trata după posibilitatea materială, dar trebuie evitat orice exces şi un Frate sa nu fie obligat să mănânce sau să bea mai mult decât poate şi să nu fie împiedicat a se îndepărta, dacă treburile îl cheamă. În acelasi timp, nu trebuie pronunţate expresii nepotrivite sau jenante sau să se creeze o situatie neconforma cu buna cuviinta sau ceva ce ar putea stânjeni o conversaţie liberă, liniştită, căci aceasta ar zdruncina armonia dintre Frati şi ar zădărnici scopurile Ordinului. De aceea, să nu fie introduse prin poarta Lojei divergenţele sau certurile personale şi mai puţin încă disputele despre religie sau naţiune sau Constituţia statului (discuţii cu caracter religios sau politic) căci, în calitate de Fraţi Masoni, ţinem doar de religia generală mai sus menţionată a muncii si a realizarilor în comun. De asemenea, toate fiintele fiind create de Marele Arhitect al Universului, din Francmasoneria Universala fac parte Fraţi liberi şi de bune moravuri cuprinzand toate rasele, popoarele, limbile sau dialectele ei şi fiind cu hotărâre împotriva oricărui amestec în politică, care niciodată nu a folosit bunăstării Lojei şi nici nu va folosi vreodată.

3. Când Fraţii se întâlnesc fără să fie de faţă străini şi nu în Loja formată :

Trebuie sa se salute unul pe celălalt cu stimă, potrivit instrucţiunii primite, să se foloseasca apelativul Frate. Fratii trebuie să-şi împărtăşească reciproc cunoştintele Artei Regale cu rabdare si bunavointa unuia celuilalt, atât cât se va găsi util, fără să fie observaţi sau să se tragă cu urechea, şi fără ca vreunul să se creadă mai presus decât celălalt sau să reducă consideraţia ce s-ar cuveni oricărui Frate indiferent de gradul avut sau demnitatea îndeplinită.

Cu toate că toţi masonii între ei se consideră ca situându-se pe acelaşi plan, Masoneria nu diminuează nimănui nimic din onorurile obţinute mai înainte, ci din contră aceasta sporeşte încă cinstea sa. Trebuie să se acorde cinstea si respectul care se cuvine şi trebuie să se ocolească relele moravuri.

4. În prezenţa străinilor ce nu sunt masoni :

Fratii trebuie sa fie precauţi în vorbele şi gesturile lor, pentru ca nici cel mai iscusit străin să nu fie în stare să descopere sau să găsească ceea ce nu este potrivit de a fi cunoscut de el. Uneori trebuie schimbat subiectul convorbirii şi condusă în mod inteligent spre onoarea şi cinstea Fraternităţii.

5. Acasă şi între vecinii voştri :

Fraţii Masoni trebuie să se comporte aşa cum se potriveşte unui om amabil şi inteligent, dar mai ales să nu informeze familia, pe prieteni sau pe vecini despre treburile Lojei şi să existe un comportament cumpanit în mod înţelept conform cu onoarea proprie şi aceea a Vechii Fraternităţi, din motive care aici nu pot fi menţionate. Trebuie ca Fraţii Masoni să aibă în vedere binele propriu, nerămânând prea mult timp adunaţi departe de casă, după ce orele Tinutei de Lojă s-au terminat.

De asemenea trebuie evitate orgiile sau beţiile, pentru că familiile Fraţilor Masoni să nu fie neglijate sau atinse în drepturile lor, iar Fraţii sa nu devină inapţi de a munci.

6. Comportamentul faţă de un Frate străin :

Va fi cercetat cu luare aminte de felul în care indică înţelepciunea şi cunoştintele masonice acumulate în gradul pe care îl posedă, pentru a nu fi înşelaţi de un profan care ridică pretenţii false şi pe care Fraţii îl vor respinge cu dispreţ şi sfidare , fiind însă în acelaşi timp precauţi, ca să nu-i daţi vreun indiciu de recunoaştere.

Dar, dacă descoperiţi că este vorba de un Frate cinstit şi adevărat, acesta va fi tratat ca atare şi dacă se găseşte în nevoie, va trebui ajutat, atunci cand există aceasta posibilitate sau i se va da orice îndrumare menita sa-l ajute.

Dacă este necesar şi posibil, va fi găzduit câteva zile sau va fi ajutat să-şi găsească o gazdă. Fiecare Frate este obligat a face ceva în limita puterilor sale materiale. Un frate sărac, care este un om bun şi sincer, va trebui preferat faţă de oricare alt om, în condiţiuni egale. Fraţii vor trebui să fie pătrunşi în orice situaţie de dragoste frăţească, piatra fundamentală şi finală, mortarul şi faima acestei Vechi Fraternităţi. Va trebui să evităm cu orice ocazie orice ceartă şi dezbinare, orice calomnie şi orice vorbă urâtă şi nici altora nu le va fi permis să calomnieze pe un Frate onorabil, ci trebuie aparată demnitatea acestuia şi să i se ofere bunele oficii frăţeşti, în tot ceea ce este compatibil cu onoarea şi bunăstarea fiecăruia, dar nu mai mult. Şi dacă unul dintre ei va face o nedreptate, un Frate Mason, indiferent de gradul primit prin ritual, se va adresa Lojei din care face parte sau Lojei din care face parte acel Frate care a încălcat Principiile Moral Masonice. Daca nu se va lua nici o măsură acel Frate se va putea adresa organelor alese sau numite ale Ordinului, precum şi Conventului ei ordinar, şi nu se va intenta vreo acţiune în justiţia statală, decât în condiţiile în care cauza nu ar putea fi altfel soluţionată.

În ceea ce priveşte însă Fraţii, care se găsesc în proces, unul contra celuilalt, Maestrul Venerabil şi Fraţii trebuie să-şi ofere în mod frăţesc mediaţiunea, dar dacă se dovedeşte că mediaţiunea nu-şi are rostul, ei vor continua procesul lor sau disputa juridică, fără ură sau înverşunare, altfel de cum se obişnuieşte, şi nu vor spune sau întreprinde nimic care ar putea nimici dragostea frăţească sau reluarea şi continuarea bunelor oficii, astfel ca toţi să poată vedea influenţa salutară a masoneriei, precum au procedat toţi masonii credincioşi, de la începutul lumii, şi o vor face până la sfârşitul timpurilor.

AMIN ! ASA SA FIE ![2]

[1] Constituţiile francmasonilor. Anderson - 1723. Bucureşti, Editura Nestor, 2006, pag. 31-33.

[2] Ibidem, pag. 39.

Gradele şi ierarhia în Francmasonerie

2009-09-14T02:30:00.000-07:00

I.4. Gradele şi ierarhia în Francmasonerie[1]

1). Ucenic;

2). Tovarăş;

3). Maestru;

4).Maestru Secret;

5).Maestru Perfect;

6). Secretar Intim;

7). Staroste şi Judecator;

8.Intendent al Construcţiunilor;

9).Ales al celor 9;

10).Ales al celor 15;

11). Cavaler Ales

Aceste grade ne permit a ridica un profan de la inconştienţa Ucenicului pana la misiunea Cavalerului Ales pentru apărarea Virtuţii masonice, pentru cruciada Omului-Dumnezeu el însuşi.

Din toate actele omului, cel mai divin este, evident, acela care îi permite să-şi perpetueze divinitatea, actul generaţiunii. Şi cum clericalii ascund acest adevăr prin superstiţiile absurde ale unui Dumnezeu-Tatal creator în vecii vecilor, al unui Dumnezeu-Fiul veşnic creat şi al unui Dumnezeu Sfânt Duh unind veşnic pe ceilalţi doi, noi dăm următoarea învăţătură:

- că Ucenicul, Bohaz, personificarea lui Osiris sau al lui Bachus, venind să caute adevărul într-o lojă masonică, găseşte că există un Dumnezeu-bărbat şi nedeplin pentru generarea de fiinţe.

- că Tovarăşul, Jackin, personificarea lui Isis sau a Venerei, este Dumnezeul-femeie care întregeşte pe Dumnezeul-barbat şi face posibilă generaţiunea fiinţelor. – că Maestrul, Mahabone sau Mac-Benac, este Dumnezeul hermafrodit deplin, fiu al lui Lot şi al fetei lui, fiul Soarelui şi al Pământului, omul în deplină posesiune a puterii generatoare.

- Clericalii cred într-o revoluţie supranaturală, noi o combatem învăţând pe Maestru Secret, că singura conştiinţă a existenţei este izvorul a tot ce este imaterial în om.

- Clericalii cred în sfârşitul Omenirii; noi învăţăm pe Maeştrii noştri perfecţi, că existenţa Umanităţii este eternă, caci ea se reproduce fară încetare. După ce am deşteptat astfel la Fraţii noştri ideea luptei până la capăt, ce vor susţine contra clericalilor, noi le procurăm armele, învăţând pe Secretarii Intimi, că curiozitatea, spionajul duşmanului, este o virtute lăudabila; învăţând pe Staroste şi Judecător că dreptul natural ne sprijină în această luptă; explicând Intendenţilor Contrucţiunilor că, în virtutea acestui drept natural, toate mijloacele, potrivite spre a triumfa, sunt în esenţa lor de-a întregul în conformitate cu virtutea: şi mai cu seama suprimarea celor inutili care faptă este încredinţată "Aleşilor celor 9"; represiunile, prin legi făcute ad-hoc, care sunt rezervate "Aleşilor celor 15"; şi implinirea triumfului, a victoriei definitive, a virtuţii masonice asupra Virţutii clericale, cu care este însărcinat Cavalerul Ales.

B. Pentru a combate spurcata lor Morala noi avem urmatoarele grade:

12) Marele Maistru Arhitect;

13) Arca Regală;

14) Perfectul Constructor;

15) Cavalerul Orientului;

16) Prinţul Ierusalimui;

17) Cavalerul Orientului;

1 Crucea-Roză;

19) Marele Pontif;

20) Venerabilul Mare Maistru;

21) Noachitul;

22) Securea Regală

La legile divine, la dreptul divin al clericilor, Marii Maiştri Arhitecţi opun drepturile poporului, singurele legitime, singurele adevărate, singurele acceptabile; la dogma lor degradând pe om, - cei din Arca Regală le opun idealul perfecţiunii Umanităţii, Umanitate şi pentru Umanitate; la morala lor mai sus dezvaluită, Perfecţii Noştrii Constructori opun morala independentă; la persecuţiile lor inspirate, Cavalerii noştri ai Orientului răspund într-o energică campanie în favoarea Progresului şi a Raţiunii pure, la ruşinoasa lor supunere, Prinţii noştri ai Ierusalimului răspund într-o mândră proclamaţie de independenţă bărbătească.

Pentru a lupta contra tiraniilor infame ale clericalismului, Cavalerii noştri de Orient şi Occident se fac apărătorii dreptului absolut la libertatea prin sindicalizare, spre a înfrânge robirea, în care clericalismul, ajutat de puterea civilă, voieşte să ţină omenirea; şi Crucea noastră Roză va proclama pentru prima emanciparea de Papi şi de Regi. Şi pentru a ajunge la acest sfârşit Marii noştri Pontifi se fac apostolii libertăţii absolute a învăţământului; Venerabilii noştri Mari Maeştri se proclamă duşmanii înverşunaţi ai oricărui obscurantism, de oriunde ar veni; Noachiţii noştri îşi dau între ei jurământul ca dreptatea să se facă; şi cei din Securea Regală ating culmea moralei noastre din momentul în care spiritul este inundat de razele Adevărului, ascuns lor, înainte de a fi ajuns la acest grad, prin frânturile diforme ale intoleranţei, ale ipocriziei, ale superstiţiei şi ale egoismului creştinătăţii.

C. În sfârsit, frate, pentru a combate criminala lor Autoritate, noi avem urmatoarele grade:

23) Şeful Tabernacolului;

24) Prinţul Tabernacolului;

25) Cavalerul Şarpelui;

26) Trinitarul;

27) Comandorul Templului;

2 Prinţul Adept;

29) Marele Scoţian;

30) Kados;

31) Marele Inchizitor;

32) Prinţul Secretului Regal;

33) Marele Inspector General

Clericalii răspândesc prejudecăţile lor în mase, căci acolo este singura lor scândură de salvare şi Şefii noştri ai Tabernacolului îi combat, făcând apel la autoritatea, la actiunea guvernamentală a claselor conducătoare; la umbrele goale, la formulele şi emblemele prin care clericalii ţin departe adevărul, Prinţii noştri ai Tabernacolului proclamă dreptul societăţii de a se desface de instituţiile politice şi religioase care sunt contrare spiritului nostru; serpilor despotismului civil, religios, militar si economic; Cavalerii noştri ai Şarpelui le vor tăia capetele pentru a asigura distrugerea lor; superstiţiilor şi doctrinelor false clericale; Trinitarii nostri răspund prin apostolatul armonizării legilor sociale cu principiile noastre sublime. În fine, ai noştri Comandori ai Templului se devotează pentru a pune la cale promovarea fraţilor noştri în guvernele statelor; Prinţii noştri Adepti proclamă necesitatea domniei raţionalismului; Marii noştri Scoţieni luptă fără încetare şi fără cruţare contra oricărei uzurpări a puterii, de oriunde ar veni ea, fie civile, fie militară, fie religioasă; ai noştri Kadosi înfăptuiesc emanciparea socială din cătuşele infame ale preoţilor şi ale religiilor. Şi pentru a încorona totul, Marii noştri Inchizitori propagă autoritatea noastră, Părinţii nostri ai Secretului Regal o statornicesc şi o apără; iar noi, Marii Inspectori Generali, o exercitam.

Clericalii, infamii, asasini ai Umanităţii, opun, precum vezi, frate, Virtuţii noastre, Moralei noastre, Autorităţii noastre - Proprietatea lor, Religia lor şi Legea lor, şi tocmai aceşti duşmani de moarte ai Francmasoneriei vei avea să-i combaţi de acum înainte ca şef de armată:

Legea, pentru că nu este armonia perfectă între drepturile omului izolat şi datoriile Omului Social în societate, drepturi care nu sunt câştigate pentru toţi în toată integritatea lor, datorii, care nu sunt decât consecinţa imediată a dreptului ce are fiecare dintre noi de a se bucura de toate drepturile sale, fără a fi impiedicat de cineva. Proprietatea, pentru că pământul nu aparţine nimănui şi produsele lui aparţin tuturor în măsura trebuinţelor reale de bun trai ale fiecăruia.

Religia, pentru că religiile nu sunt decât sisteme filozofice datorate unor oameni de geniu, sisteme pe care popoarele le-au adoptat sub condiţia expresă ca să contribuie a le aduce un spor de bun trai pentru ele.

Nici legea, nici proprietatea, nici Religia, nu pot, deci, să se impună omului; şi, cum acestea îl nimicesc, lipsindu-l de drepturile lui cele mai preţioase, ele sunt asasini cărora le-am jurat de a ne răzbuna în modul cel mai manifest; sunt duşmani cărora le-am jurat un razboi de exterminare fără milă, un razboi de moarte.

Din aceşti trei duşmani infami, Religia trebuie să fie grija noastră constantă atacurilor ucigătoare; pentru ca un popor niciodată nu a supravieţuit Religiei lui, şi pentru ca, omorand Religia, vom fi nimicit şi Legea şi Proprietatea; pentru ca, aşezând asupra cadavrelor acestor asasini Religia Francmasonă, Legea Francmasonă, Proprietatea Francmasonăp, vom fi regenerat Societatea.[2]

[1] Atelierul Masonic, revista editată de Marea Lojă Naţională din Romania, 24 ianuarie 2007, nr. 1, pag. 6. FRAGMENT DIN INSTRUCŢIUNILE PRIMITE DE GARIBALDI (GRAD 33) ÎN 5 APRILIE 1890, DE LA SUPERIORI.

[2] Ibidem, pag 9-10.

Despre masonerie şi înainte mergătorii lui antihrist

2009-09-14T02:27:00.000-07:00

Capitolul II.

II.1. Despre masonerie şi înainte mergătorii lui antihrist.

"În spatele sistemului perfect al cãrţii de credit, al codului de bare, realizat prin computer, se ascunde o dictaturã universalã, se ascunde sclavia, robia fatã de antihrist" (cuviosul Paisie Athonitul)

Intenţia mea nu este aceea de a "agita spiritele" sau de a bãga frica în credincioşi, ci de a informa pe toti cei doritori de mîntuire despre planurile oculte şi satanice puse la cale împotriva creştinilor. Dacã ele creeazã lumii în care trãim o imagine de apocalips nu este vina noastrã. Realitatea trebuie sã o privim şi sã o primim aşa cum este. Lăsăm pe fiecare sã tragã concluziile cu privire la vremurile pe care le trãim. De asemenea trebuie sã observãm cã o seamã de organizaţii internaţionale de facturã politicã, economicã, ştiinţificã, culturalã, religioasã sau ocultã militeazã pentru o nouã ordine mondialã şi pentru instituirea unui guvern mondial care, chiar dacã nu va fi adus de la început de Antihrist, anunţã vremurile cele de pe urmã ale lumii. Ce este, oare, noua erã la care lucreazã cu sârg Francmasoneria şi Sionismul mondial, dacã nu sfârsitul lumii acesteia creştine?[1]

O nouă erã la scarã planetarã şi o Nouã Ordine Mondialã

Nu este vorba de o noua erã şi o nouã ordine într-un stat sau altul, ci de o nouă erã la scarã planetarã şi de o Nouã Ordine Mondialã.

Noi, creştinii ortodocşi, nu trebuie sã ne temem cã sfârsitul este aproape şi cã s-ar putea sã-l apucãm. Cu o moarte toţi sântem datori, iar la judecatã, mai devreme sau mai târziu, tot vom ajunge. Se teme de moarte cine nu nãdãjduieşte în înviere, iar de judecatã se teme cel care este necinstit cu sine, cu semenii şi cu Dumnezeu.

Totuşi apropierea sfârşitului lumii presupune nişte pregãtiri speciale, avînd în vedere ispitele şi greutãtile nemai-întâlnite care vor veni peste creştini. În aceste vremuri trebuie sã ne întãrim în credinţã ca sã putem rãbda toate prigonirile şi muncile care vor veni asupra noastrã de la slugile lui Antihrist. A crede în Hristos înseamnã a-l respinge pe Antihrist şi a refuza toate cursele lui. Oricît de mari ar fi muncile şi chinurile la care vom fi supuşi, noi sã nu ne închinãm lui şi nici sã-i primim semnul de 666, care înseamnã lepãdarea de credinţã.

Omul de rînd - şi întelegem aici pe toti aceia care nu sânt iniţiaţi în tainele istoriei, fie ei muncitori, ţãrani, intelectuali, oameni politici sau clerici -, deşi voteazã pentru democratie şi libertate nu poate depãsi starea de sclav al unei minoritãţi. Sclavi au existat dintotdeauna. Este o constatare ce se poate verifica!

Majoritatea oamenilor sânt robi, fie altor oameni, fie patimilor, fie Satanei cãruia i s-au vîndut. Au existat sclavi în antichitate, au existat şi în eviul mediu, existã şi astãzi, si vor exista pânã la sfârşitul acestei lumi. Acceptarea subordonãrii este o atitudine înscrisã genetic în fiinţa noastrã, pe lângã aceea a demnitãtii umane şi toţi oamenii au aceastã genã activatã.

În antichitate o minoritate uzând de fortã a reuşit sã se impunã asupra maselor şi sã le subjuge pânã acolo încât sclavii ajunseserã sã fie scoşi din categoria umanã. Cãci în ei gena demnitãţii umane fusese total dezactivatã.

Omule! daca vrei sã-ţi fie ţie bine (dacã vrei sã te mântuieşti) supune-te lui Dumnezeu. Supune-te poruncilor lui Dumnezeu.

Deschide ochii şi priveşte în jur. Ţi se vorbeşte de libertate şi democraţie şi ce vezi? Vezi cum legile fireşti dupã care omenirea s-a condus veacuri de-a rîndul - Legea lui Dumnezeu -, este schimbatã în numele libertãţii. În numele libertãţii, o minoritate ocultã încearcã sã ne convingã cã Legea lui Dumnezeu nu este dreaptã şi ce zic ei?

Dumnezeu a zis: "Eu sânt Cel ce sânt", ei zic: "Fii tot ce poţi fi! Tu eşti dumnezeu".

Dumnezeu a zis: "Eu sânt Dumnezeul tãu sã nu ai alţi dumnezei afarã de Mine", ei zic: "Închinã-te la orice dumnezeu, dar descoperã pe dumnezeul din tine".

Dumnezeu a zis: "Sã nu ucizi", ei zic: "Nu existã ucidere, ci doar legitimã apãrare". Dumnezeu a zis: "Sã nu furi", ei zic: "Nu fura, ci negociazã".

Dumnezeu a zis: "Sã nu curveşti", ei zic: "Curvia este religia noastrã. Poti sã curveşti cum vrei şi cu cine vrei, prin ea ajungi la dumnezeul nostru".[2]

[1] Inginer Viorel Roşu, Dr. Camelia Roşu, „DEZVĂLUIRI CUTREMURĂTOARE despre modul în care FRANCMASONERIA caută să distrugă ROMÂNIA”, Editura Antanta, 1997, pag. 40.

[2] Ibidem, pag. 44.

De sute de ani în robia organizaţiilor oculte, secrete, vândute Satanei

2009-09-14T02:15:00.000-07:00

De sute de ani în robia organizaţiilor oculte, secrete, vândute Satanei

De sute de ani organizatii oculte, secrete, vândute Satanei pun la cale o rãzvrãtire împotriva lui Dumnezeu în care sã fie atrasã omenirea întreagã. Aceastã minoritate ocultã odatã cu ridicarea omului împotriva lui Dumnzeu activeazã şi gena supunerii necondiţionate faţã de o autoritate.

De-a lungul timpului dictaturile nu au reprezentat altceva decât nişte experienţe de activare a genei supunerii necondiţionate. La început s-a uzat de practici magice, de vrãjitorie, alchimie, astrologie etc., cu timpul, însã, s-au folosit din plin toate cercetãrile şi descoperirile ştiinţifice, care, în treacãt fie spus sânt rodul geniului faustic.

Acum pe lângã vechile metode de manipulare ale maselor se utilizeazã şi parapsihologia, care nu este altceva decât ridicarea la rang de ştiinţã a vechilor practici magice. Atât de intensã este aceastã manipulare, începutã încã de la naşterea omului, încât noi fãrã sã ne dãm seama devenim sclavii acelei minoritãţi care conduce din umbrã.

Sclavia ajunge sã devinã parte integrantã din viaţa noastrã, începem sã nu ne simţim bine decât dacã sântem sclavi. De multe ori s-a afirmat dupã revoluţia din decembrie 1989 din România, cã nu ştim ce sã facem cu libertatea noastrã. Acest lucru se descoperã ca o dovadã a celor afirmate mai sus. Ni s-a inhibat, prin mijloace oculte, magice şi parapsihologice gena gândirii, acţiunile noastre scãzând spre limita reflexelor condiţionate. Se lucreazã consecvent la îndobitocirea omenirii. Nimic exagerat! Citiţi Protocoalele întelepţilor Sionului şi vã veţi convinge! Priviţi la sclavii care ne conduc ţara! Ei se numesc politicieni. I-am ales ca să ne reprezinte interesele şi ei s-au vândut altora. Mirajul banului, pe de o parte, şi frica de a pierde micul privilegiu ce le-a fost fãcut, pe de altã parte, îi face sã se poarte ca nişte sclavi, care nu au nici un Dumnezeu. Dacã totuşi insistã cã sînt creştini, atunci sânt nişte dedublaţi, atei în societate, credincioşi doar în mintea lor. Dar nu conteazã ce ai în minte, ci ceea ce faci în raport cu semenii.

Cum altfel pot fi calificaţi cei care în Parlament iau hotãrîri anticreştine, ca de pildã: legea pentru liberalizarea avortului, libertatea acordată aşa-ziselor minoritãţi sexuale (homosexuali şi lesbiene), acceptarea noilor buletinelor electronice cu semnul 666, a cãrţilor de credit VISA, tolerarea prozelitismului sectar şi a organizaţiilor satanice, a pornografiei în cinematografe, teatre, presã, a spectacolelor indecente (tip concursuri de frumuseţe etc.), a continuãrii educaţiei materialiste atee în şcoli.

Toate dau pe faţă sclavul din om. Liber cu adevãrat este doar cel care are curajul sã mãrturiseascã adevãrul chiar cu preţul de a fi socotit nebun sau chiar cu preţul vieţii. "Veţi cunoaşte adevãrul şi adevãrul vã va face liberi", spune Mântuitorul. Ce creştini sânt aceia care se supun ordinelor masonice şi sionismului internaţional? Nu sânt creştini; ei sânt sclavii slugilor lui Antihrist.

Rădăcinile Organizaţiilor Oculte, secrete în negura istoriei

2009-09-14T02:14:00.001-07:00

Rădăcinile Organizaţiilor Oculte, secrete în negura istoriei.

Totul a început cu multe veacuri înainte... De aceea ca sã putem înţelege evenimentele la care sântem martori, la acest sfârşit de mileniu, lãsînd la o parte orice idee preconceputã şi orice orgoliu de atoate-ştiutori, sã ne întoarcem în timp, pentru a descoperi rãdãcinile ce au odrãslit conceptul de nouã ordine mondialã.

Dupã întruparea Fiului lui Dumnezeu, Satana se lupta mereu să distrugã Biserica întemeiatã de Acesta. Rãzvrãtirea lui Satan împotriva lui Dumnezeu se materializeazã prin lupta pe care Satana o dã Bisericii lui Hristos, adicã prin lupta împotriva creştinilor. Creştinii au fost şi sânt victimele acestei violenţe Satanice. La început, în primele veacuri, creştinii, au avut de urcat muntele suferinţei pricinuit de persecuţiile împãraţilor pãgâni, apoi dupã câştigarea libertãţii la începutul secolului al IV-lea au avut de trecut prin prin pãdurea cu fiare sãlbatice, plinã de eretici şi erezii, care pândeau la tot pasul sã sfâşie conştiinţa curatã a creştinului dreptmãritor. Dar nici dupã trecerea acesteia drumul nu s-a sfârşit. El a dat în mlaştina deznãdejdii, acolo unde cãrarea pare a se pierde; este perioada celui de al doilea mileniu al erei creştine.

Ruptura petrecutã la anul 1054 şi mai apoi fãrâmiţarea Bisericii Catolice în mai multe grupãri religioase, nu au fost întâmplãtoare. Prin toate aceste acţiuni s-a urmãrit distrugerea Bisericii lui Hristos. La anul 1054, orgoliul unui cardinal, Humbert, sfâşie Biserica în douã. În secolele XIV-XV pre reformatorii Jan Hus, John Wiclif, Savanarola, clatinã Biserica Apuseanã, iar în secolul al XVI-lea Luther, Zwingli şi Calvin produc noi rãni în trupul Bisericii.

Toate aceste evenimente au fost provocate de organizaţii oculte anticreştine. Trebuie sã ştim, de pildã, cã Luther era rosicrucian. Frãţiile şi ordinul rosicrucienilor, dupã cum consemneazã istoriografia, sau constituit în secolele XVI-XVII, dar existenţa unor comunitãţi de rosicrucieni este atestatã încã din anul 1250, deşi denumirea se trage abia de la Christianus Rosecreutz (1378-1484). Unul din ţelurile lor fusese Reforma, iar marii reformatori de mai târziu s-au inspirat din ideologia lor. Frãmântările ulterioare a protestantismului, sectarismului diferitelor "biserici libere", a fost de asemenea opera unor francmasoni. Wesley, Chalmers, Zinzendorf au fost francmasoni. O Bisericã puternicã era greu de distrus printr-o luptã fãţisã. De aceea întîi trebuia scindatã Biserica cea una prin deformarea unei pãrţi a ei: urma apoi pulverizarea pãrţii reformate, din moluzul rezultat trebuind sã se edifice o nouã unitate, mai tolerantã, mai democraticã, mai deschisã adicã mai ecumenicã. Secte precum "ştiinţa creştină", mormonii, martorii lui Iehova, antroposofii sânt creaturile lojelor francmasonice.

Mai mult decât atât, începând cu Conciliul II Vatican, chiar papii ar fi francmasoni. Masoneria este o organizaţie misticã cu scopuri secrete. Primele trei grade reprezintã doar nada şi legitimaţia umanistã a francmasoneriei . Abia gradele superioare, cele care descind din Ordinul Cavalerilor Templieri, devin periculoase. Templul umanist al francmasonilor este "sinagoga lui Satan", este reuniunea ecumenicã în rebeliune a creaturilor împotriva Creatorului sub stindardul înşelãtor al fraternitãţii, al toleranţei, al umanismului celui fãrã de Dumnezeu. Cum masoneria de astãzi este organizatã de evreii sionişti, rãzboiul dus de ea este îndreptat cu îndârjire specialã împotriva creştinismului.[1]

"Dogma jidoveascã şi spiritul jidovesc, teorie şi realizare, totul este îndreptat împotriva Bisericii creştine şi împotriva capului ei nevãzut, Iisus Hristos", este strigãtul de alarmã al unui eminent creştin (Em. Bãrbier). "Evangheliile trebuiesc arse - scrie rabinul Tarphan -, fiindcã pãgânismul este mai puţin periculos pentru credinţa evreiascã decât creştinismul". "Rãzboi de moarte creştinismului" rãcnea Fr. Viviani. "Trebuie să extirpãm lepra devorantã a creştinismului", tipa Gambeta. "Va veni vremea - cobeşte un înverşunat mason -, când crucile şi icoanele vor fi aruncate în foc, potirele şi vasele sfinte schimbate în unelte folositoare, bisericile prefãcute în sãli de concert, de teatru sau de adunãri, şi când n-ar putea sluji unui asemenea scop, în hambare de grâne, şi în grajduri de cai".[2]

[1] Ibidem, pag. 49.

[2] Ibidem, pag. 50.

Ordinul Templierilor

2009-09-14T02:13:00.001-07:00

Ordinul Templierilor[1]

Ordinul Templierilor a fost întemeiat în anul 1118 de Hugo von Payen. Întorcîndu-se din Ţara Sfântã în Franţa, a devenit aici o importantã forţã politicã, edificatã pe esotericã, pe cunoştinţele gnostice aduse din Orient, preluate de la iniţiaţii islamici. Dupã ce puterea lor a crescut foarte mult, concurând structurile statornicite, regele francez şi papa le-a zdrobit ordinul, cu neobişnuitã violenţã, în 1307. Au reusit însã sã penetreze în ramura britanicã, respectiv scoţianã a francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind Crucea Rosie, Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier. Henry Dunant, întemeietorul Crucii Roşii, a fost francmason de gradul Cavalerilor Templieri. Maltezii şi Ioaniţii sânt destul de familiari românilor datorită prezenţei lor în convoaiele de ajutoare din timpul Revoluţiei.

De asemenea, Umanismul şi Renaşterea din evul mediu sânt rodul organizaţiilor oculte, indiferent cum s-ar numi ele. Atât Umanismul cât şi Renaşterea au efectuat schimbãri profunde asupra modului de gândire al omului acestei perioade. În ce direcţie, vom vedea în cele ce urmeazã. Cauzele care au nãscut cele douã curente se regãsesc, pentru ochiul atent, în hermenismul care a început sã intre în Europa creştinã, începând cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor lucrãri de filosofie şi ocultism din limba arabã , în cadrul diasporei evreieşti, printr-un Maimonide, Avicena, Averoe, ş.a. Prin filiera arabã vechea filosofie anticã pãtrunde în Europa. Putem afirma, de asemenea, cã scolasticii, întemeietorii ei, au fost cei care au pus început explicãrii pe cale raţionalã a ştinţelor oculte. Scrierile lui Avicena, Averoe, Maimonide influenţeazã gândirea lui Albertus Magnus (1207-1280), care a fost învãţãtorul lui Toma d'Aquino, prin care filosofia pãtrunde în teologia Bisericii Catolice. Secolele XIII-XIV sânt caracterizate de activitatea mişcãrilor pietiste, care manifestau de cele mai multe ori o acţiune centrifugã faţã de Biserica oficialã. Peste secolul al XV-lea şi-a pus amprenta agitaţia creată de pre-reformatori: J. Hus, J. Wiclif, Savanarola, care va duce în secolul urmãtor la izbucnirea Reformei, declanşatã de Luther.

Cu epoca umanistã gnosticismul obţine o mare victorie asupra Bisericii. ştiinţele raţionale nu erau altceva decât o traducere pe înţelesul maselor largi a "adevãrurilor" deţinute de ştiintele oculte.

Rolul deosebit în formarea francmasoneriei speculative au avut-o Ordinul Templierilor şi rosicrucienii. Afluxul rosicrucienilor cãtre francmasonerie s-a petrecut în Anglia, la sfârşitul secolului al XVII-lea. Francmasonii au preluat toate idealurile de la rosicrucieni, între care şi cel al revoluţiei morale universale. De pildã, între anii 1771- 1779 prestigiul francmasoneriei speculative creşte atât de vertiginos încât toatã nobilimea, toţi oamenii de ştiinţã, toţi academicienii, toţi oamenii politici din Franţa devin masoni. Din anul 1791 masoneria europeanã începe edificarea doctrinei sale politice, bazatã pe manipularea maselor şi aplicarea durã a mijloacelor represive. Aceasta doctrinã va fi perfecţionatã în timpul revoluţiilor şi terorilor comuniste. Unul din idealurile persistente a fost constituirea Statelor Unite ale Europei. O clipã, masonii au crezut cã Napoleon e menit sã realizeze acest vis, dar s-au înşelat. Se va înfiinţa Societatea Natiunilor, apoi ONU - Europa, însã, rãmânea mereu divizatã. Dar la 12 decembrie 1990, Parlamentul european a adoptat raportul lui Emilio Colombo asupra "bazelor constituţionale ale Uniunii Europene". Astãzi mult visatele State Unite ale Europei sânt deja o realitate.

Dacã masoneria europeanã viseazã realizarea Statelor Unite ale Europei, în schimb masoneria universalã, care este subordonatã sionismului internaţional, viseazã realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducãtor mondial într-un guvern mondial.[2]

[1] Adevaratii Templieri, Stefan Masu, Editura Phobos, 2008, pag. 24-25.

[2] Ibidem, pag. 27.

Fragmente din Protocoalele maeştrilor francmasoni

2009-09-14T02:12:00.001-07:00

II.2. Fragmente din Protocoalele maeştrilor francmasoni.[1]

Pericolul masonic a început să fie dezvluit lumii în anul 1902, când profesorul rus Serghei NILUS a scos o primă ediţie a Protocoalelor, ediţie care însă a dispărut imediat, fiind distrusă de francmasoni. În 1905 a aparut o alta ediţie, din care un singur exemplar figurează în catalogul lui British Museum din Londra. În 1907, scriitorul rus C.BUTMI, cu ajutorul fratelui sau AT.BUTMI, a scos o noua ediţie a Protocoalelor, intitulată "L'ennemi du genre humain" ("Duşmanul neamului omenesc").

Dupa lucrarea lui NILUS a apărut o alta ediţie în 1911, la mănăstirea Sf. Sergiu, ediţie, care a fost tradusă şi de americani. Alte ediţii au apărut respectiv în anii 1911, 1912 şi 1917, ultima dintre acestea fiind distrusă de bolşevici. În 1920 au aparut la Berlin alte ediţii. Noi ediţii au apărut în limba franceză. Serghei NILUS, în introducerea făcută la ediţia din 1917, declară că foile conţinând Protocoalele erau scrise în limba franceză şi că i-au fost remise de către Alexis Nicolaevici SUSOTIN, care le-a dat şi lui C.BUTMI. În 1901, doctoral mason Hertzl, anunţa Comitetul Masonic că anumiţi "dezertori", au permis "păgânilor" (creştinilor) să cunoască tainele Protocoalelor, ceea ce confirma sustragerea acestor documente din arhivele Francmasoneriei.

Protocoale sunt în numar de douazeci şi patru. Sunt mai mult nişte învăţături sau maxime, decât procese-verbale. Se pare că autorul sau autorii au urmărit să prezinte în douăzeci şi patru de lecţii doctrinele francmasonice, ţinta pe care o urmăresc din cele mai indepărtate timpuri şi amănuntele celui din urmă plan de acţiune pentru cucerirea puterii mondiale, atunci când totul va fi pregătit pentru a începe lupta hotăratoare.

Mai jos cităm câteva puncte din protocoale :

1. Aurul este o putere irezistibilă. Mânuit de experţi va fi totdeauna cel mai util instrument pentru cei care îl au şi obiectul invidiei celor care nu-l au. Cu aur poţi cumpăra cele mai nestăpânite conştiinţe, poţi fixa valoarea tuturor lucrurilor, preţul tuturor produselor, poţi finanţa împrumuturi către state şi apoi ai statele la dispoziţie.

2. Deja principalele bănci, bursele întregii lumi, creditele tuturor guvernelor sunt în mâinile noastre.

3. Cealaltă mare forţă este presa, repetând fără încetare anumite idei, presa reuşeşte ca în cele din urmă să le impună de parcă ar fi fapte reale. Televiziunea, arta, învăţământul, toate aflate în mâinile noastre ne aduc servicii asemănătoare ajutându-ne să inoculăm în mintea oamenilor ceea ce noi dorim.

4. Lăudând într-una democraţia, îi vom diviza pe creştini în partide politice, le vom distruge unitatea naţională, vom semăna peste tot discordie. Reduşi la neputinţă, se vor prosterna în faţa noastră.

5. Îi vom împinge pe creştini la război, exploatând mândria şi prostia lor, iar noi vom trage profite. Se vor masacra reciproc şi vor face loc unde să ne pună oamenii noştri.

6. Moşia totdeauna a însemnat influenţă şi putere. Vom fărâmiţa marile domenii teritoriale în numele dreptăţii sociale şi al fraternităţii. Vom împărţi fragmentele la ţărani, care le doresc din tot sufletul, şi care curând ne vor fi datornici, ca urmare a costului de producţie. Capitalul nostru ne va face stăpânii lor. Atunci noi vom deveni marii latifundiari şi stăpânirea asupra pământului ne va consolida puterea.

7. Cu aur şi linguşeli vom câştiga proletariatul care se va angaja singur să distrugă capitalismul creştin. Le vom promite muncitorilor salarii pe care nici nu le-au visat, dar vom ridica şi preţul celor necesare pentru trai, astfel încât profitul nostru va fi şi mai mare. Astfel vom pregăti revoluţii pe care le vor face creştinii inconştienţi şi al căror fructe le vom culege noi.

8. Vom ataca şi le vom batjocori preoţii, făcându-i ridicoli, apoi odioşi, distrugându-le religia şi atunci vom fi stăpâni pe sufletul lor.

9. Monopolizând învăţământul, vom avea în mâna noastră mijlocul prin care vom forma minţile copiilor după cum ne convine nouă.

10. Umflaţi de ambiţie şi vanitate, conducătorii politici se înconjoară cu lux şi armate. Le vom pune la dispoziţie toţi banii de care are nevoie nebunia lor, şi astfel îi vom conduce de căpăstru.

11. Nevoia zilnică de pâine îi va face pe oameni să tacă, iar prin diferitele concursuri de Loto, sport, artă, frumuseţe etc., adormiţi şi hipnotizaţi de cuvântul magic progres, aceştia vor fi astfel distraşi şi îndepărtaţi de la problemele grave lăuntrice sau politice consumându-şi zi de zi în mod haotic şi inutil un imens şi preţios capital de energiepsihomentală pe care îl vor investi, spre exemplu, în frenezia unui steril meci de fotbal.

12. Baroul trebuie să fie demoralizat, instituţiile publice trebuiesc compromise iar spionajul şi turnătoria trebuie să fie cultivate în mod sistematic.

13. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate în mod benefic şi divin trebuie să fie în mod sistematic desfiinţat ca şi propria lor fiinţă prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte căi ascunse.

14. Crizele economice mondiale sunt în mod intenţionat întreţinute de către mişcarea Sionistă cu scopul de a retrage banii din circulaţie, determinând astfel guvernele să facă împrumuturi externe uriaşe cu dobânzi mari pentru a fi pe deplin la discreţia elitei Sioniste.[2]

Acestea sunt câteva elemente sintetizate din Protocoalele Maeştrilor Francmasoni stabilite în cel mai mare secret în 1897 la Bassel cu ocazia Congresului Mondial al Francmasoneriei. Ele au străpuns cortina misterului şi secretului, fiind dezvăluite chiar de către unii masoni care, pe patul de moarte, îngroziţi de fărădelegile făcute şi de iminenţa Judecăţii Divine, şi-au mărturisit crimele înainte de a muri. Odată dezvăluite, francmasonii au urmărit să inoculeze ideea că acestea ar fi false, fiind o investiţie menită să discrediteze francmasoneria mondială. Însă, argumentul zdrobitor în favoarea autenticităţii protocoalelor, la îndemâna oricărui om inteligent care gândeşte şi ştie să privească în jurul său, este cumplita realitate pe care o trăim astfel cu toţii în ţara noastră şi pe întreaga planetă. O simplă coincidenţă?! Poate pentru cei ce doresc să rămână în obscuritatea ignoranţei. Pentru oamenii treji este de fapt o realitate zguduitoare pe care trebuie să o oprim neântârziat prin forţa cunoaşterii, fermitatea deciziei şi curajul acţiunii.

Sloganuri francmasonice

"Prin haos la ordine"

"Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun"

"Dreptul constă în forţă"

"Toţi pentru unul şi unul pentru toţi"

"Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele"

"Democraţie, libertate, egalitate, fraternitate"

"Dreptul trebuie să fie al celui mai tare"

"Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie uşor manipulată de francmasoni"

"Creştinii sunt în general naivi, proşti şi mici"

"Libertatea este o idee himerică"

"Oamenii politici creştini sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor sionişti"

"Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni"[3]

Observaţii pe marginea protocoalelor

Din cele expuse în Protocoale se poate constata, că acestea formează un vast plan masonic de cucerire şi îngenunchiere a lumii creştine, conceput în cele mai mici amănunte.

Societatea şi sufletul individului au fost analizate într-un mod cu adevarat ştiinţific, toate punctele vulnerabile fiind identificate pentru că masonii să aibă unde să lovească. Pregătiţi în spiritul satanicei lor doctrine, ei au pornit atacul, dar nu într-o ţară sau două, ci pe întreg globul pământesc, bazându-se, deci, pe lipsa de pregătire a creştinilor.

Minciuna, santajul, perfidia, corupţia, trădarea, linguşirea, crima şi necinstea, în toate formele lor, sunt armele cu care lupta Francmasoneria.

[1] Din volumul: “Texte care au zguduit lumea. Protocoalele înţelepţilor Sionului, Manifestul Comunist, Testamentul lui Petru cel Mare”, Editura Moldova, Iaşi, anul 1995.

[2] Ibidem, pag. 136.

[3] Ibidem, pag. 138.

Cum a fost impus calendarul îndreptat? (Influenţa francmasoneriei)

2009-09-14T02:10:00.000-07:00

II.3. Cum a fost impus calendarul îndreptat? (Influenţa francmasoneriei)[1]

Pentru a înţelege ce s-a întâmplat în acele vremuri se impune o cercetare a faptelor şi refacerea succesiunii evenimentelor. Din documentele oficiale aflăm că la Constantinopol s-a ţinut un congres la care au fost aproape toate Bisericile ortodoxe locale. La acest congres „pan-ortodox” s-au hotărât o serie de schimbări ce aveu în cult, rânduiala canonică şi relaţiile cu eterodocşii. Printre aceste schimbări, era la ordinea zilei şi aşa-numita „îndreptare a calendarului”. Din toate schimbările preconizate, care s-au impus cu repeziciune a fost „îndreptarea calendarului”.

Poziţia oficială.

Sa vedem în continuare cum au decurs evenimentele şi care au fost acţiunile de culise trecute sub tăcere de către oficialităţile ecleziastice. După război patriarhia de Constantinopol se afla într-o stare jalnică din punct de vedere financiar, iar scaunul de patriarh ecumenic era vacant. În acea vreme locotenenţa patriarhală era asigurată de mitropolitul Dorotei de Brusa, care umbla şi statea mai mult prin Occident.

Pe plan religios, masoneria intensifica prin agenţii săi protestanţi, acţiunile ce aveau ca scop atragerea creştinilor, indiferent de confesiune, într-o uniune creştină care să militeze pentru promovarea păcii între popoare şi care să promoveze idea şi idealurile sociale ale acestei Biserici.

La acea vreme nu se putea vorbi de o mişcare ecumenică, ci doar de acţiuni cu caracter „ecumenic”, adică inter-creştine, cu caracter pacifist şi socialist, organizate şi conduse de câteva persoane legate de masonerie şi mişcările socialiste.

Pe plan politic, în 1919, masoneria reuşeşte înfiinţarea organizaţiei internaţionale „Liga Naţiunilor”. În acest context o delegaţie protestantă începe să colinde lumea în lung şi în lat ca să cheme pe toti creştinii la promovarea păcii şi idealurilor socialiste prin Biserici. Acţiunea prindea cu atât mai bine, cu cât lumea creştină era zdruncinată de pe urma razboiului, iar creştinii erau dornici de pace şi linişte.

Această delegaţie întâlneşte pe Dorotei de Brusa la Paris şi-i propune să se alăture mişcării creştine pentru promovarea pacii şi idealurilor socialiste prin biserici. I se cerea favorul de a sensibiliza lumea ortodoxă faţă de noile priorităţi ale lumii creştine occidentale. Altfel spus, era o invitaţie de angajare a Bisericilor Ortodoxe în acţiuni cu caracter social-politic de orientare marxistă. Astfel, în ianuarie 1919 sinodul Patriahiei de Constantinopol accepta propunerea Bisericii anglicane, a Bisericii vechi-catolice şi a Bisericii armeno-gregoriene pentru colaborarea şi unirea Bisericilor. În ianuarie 1920, Biserica de Constantinopol emite o Enciclica sinodală în care se adresează un apel tuturor Bisericilor din lume, în care se afirmă că diferenţele dogmatice nu pot constitui o piedică de netrecut în calea apropierii şi colaborării Bisericilor unele cu altele, până se va putea ajunge la unirea lor deplină. Să ne reamintim că în anul 1914, era înfiinţată, la Constanz, Elvetia „Asociaţia mondială pentru promovarea păcii internaţionale între naţiuni prin Biserici”, care a avut ca vicepreşedinte din 1920 pe mitropolitul primat de atunci Miron Cristea. Preşedinte a fost ales primatul Bisericii Anglicane. Aşadar, protestanţii masoni reuşesc prin Dorotei de Brusa sa cheme Bisericile Ortodoxe la susţinerea mişcarii creştine pentru pace şi promovarea socialismului între popoare.

Enciclica sinodală a Bisericii din Constantinopol din 1920, este recunoscută de teologi ca documentul de bază al aderarii Bisericilor Ortodoxe la mişcarea ecumenică de mai târziu.

Analizată cu atenţie Enciclica se dovedeste primul document anti-ortodox şi necanonic emis oficial de către un sinod. Deşi documentul chema la studiu şi emitea doar recomandări, în fapt a fost interpretat de multe administraţii bisericeşti şi sinoade ale Bisericilor locale drept un act cu putere de lege, care chipurile ar fi permis ortodocşilor să întreţină cu eterodocşii relaţii pe diverse planuri: social, cultural, teologic. Sa nu pierdem din vedere situaţia în care se afla administraţia Bisericii din Constantinopol. Ea ne va ajuta să înţelegem cum s-a ajuns că unii ierarhi ortodocşi să facă atâtea concesii eterodocşilor şi în mod special anglicanilor.

La scurt timp, în anul 1921, prin intrigi, şantaj şi presiuni politice, scaunul Patriarhal de la Constantinopol, este ocupat de infamul mason Meletie Metaxakis. Un rol important în alegerea sa l-au constituit banii oferiţi de anglicani în cazul în care va fi ales Meletie Metaxakis (1921 - 1923), la care se adăuga şi sprijinul din partea primului ministru al Greciei Elefterie Venizeles (1864 - 1936), şi el mason. Era un personaj lipsit de caracter, prieten al ereticilor şi mason vădit.

Prima sa grijă a fost aceea de a convoca o conferinţă panortodoxă. În calitate de patriarh al Bisericii din Constantinopol avea autoritatea necesară inducerii în eroare a lumii Ortodoxe. Această conferinţă s-a ţinut între 10 mai şi 8 iunie 1923. Din manualul de Istoria bisericească universală, vol. II aflăm că „au participat aproape toate Bisericile ortodoxe, cu excepţia Bisericii ortodoxe ruse”, şi că o importantă contribuţie a avut la aceasta conferinta Biserica Ortodoxa Română”. [p. 534] Principala problemă pe care a discutat-o şi a rezolvat-o conferinţa a fost reforma sau îndreptarea calendarului vechi sau iulian. [IBU, vol II, p. 535]

Scopul masoneriei era acela de a convinge ţările răsăritene să adopte calendarul în uz din ţările apusene. Dar pentru aceasta avea nevoie de acceptul şi colaborarea Bisericii Ortodoxe.

Ca mason, Meletie Metaxakis, nu făcea decât să se grăbeasca să împlinească unul din obiectivele masoneriei de pregătire a formării Statelor Unite ale Europei. Delegaţii, au fost convinşi să accepte reforma calendarului şi să o susţină în ţările de origine.

Nu se cunosc informaţii care să ateste că membrii delegaţiilor ar fi fost şi membrii ai masoneriei. La aşa-zisul congres pan-ortodox au participat 9 persoane : din Constantinopol :

- masonul Meletie Metaxakis, patriarh şi preşedinte;

- mitropolitul Calinic de Cizic ;

- laicul V. Antoniadis, profesor la Facultatea de Teologie din Halki ;

Cipru :

- mitropolitul Vasile de Niceea ;

Serbia :

- mitropolitul Gabriel de Muntenegru ;

- Milutin Milankovici, profesor de matematica si fizica ;

Grecia :

- mitropolitul Iacob ;

România :

- arhimandritul Iuliu Scriban ;

Biserica Ruse din Afară :

- arhiepiscopul Anastasie de Chişinău şi Hotin, fără mandat din partea sinodului aflat întâmplator în Constantinopol. Au refuzat să participe patriarhiile de Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. Arhiepiscopul de Sinai şi ai Bisericii Bulgare au fost excluşi.

Astfel, mai mult de jumătate din Bisericile Ortodoxe locale nu au participat, pe lângă faptul că autoritatea participanţilor este discutabilă. În spirit masonic şi secularizant s-au mai propus : micşorarea numărului de sărbători, problema căsatoriei a doua a preoţilor văduvi, scurtarea şi uşurarea posturilor, reducerea gradelor de rudenie, uşurarea piedicilor la căsătorie etc.

În urma acestei conferinţe Biserica din Constantinopol şi o parte din Biserica Greciei adoptă reforma calendarului. Patriarhia Ierusalimului refuză în mod diplomatic reforma. Patriarhia rusa şi cea sârbă au refuzat atât reforma cât şi legalitatea întrunirii congresului de la Constantinopol. Biserica rusă a încercat introducerea reformei, însă din cauza revoltei clerului şi a poporului a fost nevoită să revina asupra hotărârii. Biserica Finlandei a fost convinsă, prin înşelăciune, să accepte reforma.

În Biserica Ortodoxa Română, reforma a fost impusă cu forţa începând cu 1 octombrie 1924. Mitropolitul primat Miron Cristea, prietenul masonilor şi al anglicanilor, a găsit sprijin politic pentru impunerea în România a reformei calendarului. Nu aveau de ce să se plângă de un mitropolit aşa servil. Ca şi în Rusia intelectualitatea ortodoxă, clerul şi credincioşii au reacţionat la propunerea de reformă în măsura în care au fost informaţi asupra faptelor. Au existat reacţii de respingere a reformei mai ales în rândul călugărilor.

Din pacate membrii Sf. Sinod, au dat dovadă de laşitate şi lipsă totală de responsabilitate pastorală. Drept dovadă stau faptele puţin mediatizate legate de modul cum credincioşii au fost intimidaţi, ameninţaţi şi bătuţi de către organele de ordine ale statului acolo unde credincioşii refuzau să primească reforma calendarului.

Din acest motiv membrii sinodului din acele vremuri, se fac vinovaţi de suferiţele dreptcredincioşilor, care au suferit persecuţii şi chinuri pentru apărarea credinţei. La fel de vinovaţi, se fac şi preoţii, care au dezbinat credincioşii. Toate acestea au mărit confuzia din rândul credincioşilor, care s-au văzut părăsiţi de păstorii lor transformaţi în călăi. Nu a fost uşor pentru creştinii care au fost martorii acelor evenimente. Aserviţi intereselor străine de Biserică şi credinţa ierarhii şi profesorii de teologie au trădat credinţa şi poporul pe care trebuia să-l apere şi să-l păstorească. Iată contextul în care cu multă uşurinţă sinodalii au dezbinat Biserica şi au declarat schismatici tocmai pe cei care nu se faceau vinovaţi, care nu schimbă nimic şi nu lasă nimic din legea strabună. Nu putem ca sa trecem cu vederea aceste fapte !

După atâtea decenii, analizând cu simt critic şi responsabil evenimentele petrecute trebuie să recunoaştem că adminstraţia bisericească se face vinovată de abuzuri grave săvârşite asupra creştinilor dreptcredincioşi. Este nedrept să condamnăm la nesfârşit pe oameni nevinovaţi, care au fost şi sunt blamaţi doar pentru că şi-au iubit credinţa strămoşească: Ortodoxia.

Trădând poporul şi credinţa, sinodalilor de atunci le-a fost poate uşor să condamne ca schismatici pe apărătorii Ortodoxiei, să ameninţe cu caterisirea pe clericii şi episcopii care nu se supun directivelor masoneriei şi să ameninţe cu excluderea din monahism a monahilor care refuză să se supună aceloraşi ordine antiortodoxe.

Astfel în România, s-a ajuns la schisma, pe de o parte, în urma dispreţului arătat de sinodali faţă de poporul pe care-l păstorea, iar pe de altă parte laşităţii şi lipsei de curaj de care au dat dovadă.

A fost şi este o mare ruşine pentru ierarhii şi clericii, care şi-au alungat fiii duhovniceşti şi s-au lepădat de ei doar pentru că au iubit dreapta credinţă şi nu au acceptat reforma dorită de masoneria anticreştină. Este o mare ruşine şi astăzi pentru cei care continuă să mintă şi să susţină că “stiliştii” sunt vinovaţi de schismă. Schisma au produs-o cei care au introdus reforma, tocmai ierarhii. Credincioşii au fost ignoraţi şi bătuţi, ameninţaţi şi asupriţi pentru că puterea politică nu era de partea lor în această problemă. Puterea politică dorea reforma şi de aceea a susţinut-o şi a sprijinit administraţia bisericească să o impună acolo unde a fost nevoie chiar şi cu forţa. De ce sunt numiţi cei pe care nu au acceptat reforma schismatici? Pentru că cei care îi acuză au puterea de partea lor, dar nu pentru că au şi dreptatea de partea lor. Este o ruşine că şi astăzi unii ortodocşi pe stil nou refuză să accepte adevărul. Din păcate cu timpul s-a ajuns din partea clericilor stilaţi şi la exagerări. Dar nu condamnăm pe nimeni de vreme ce nu am mărturia lor sau dovezi clare, care să dovedească practicile de care sunt acuzaţi. Oricum, au existat şi mai exista şi printre aşa numiţii stilişti extremişti care poartă ură de moarte ortodocşilor şi mai ales preoţilor ortodocşi. Vinovaţi sunt şi ortodocşii pe stil nou care privesc cu răutate şi dispreţ pe stilişti şi vinovaţi sunt şi acei stilişti, mai ales clerici, care acuză şi bârfesc clerul şi Patriarhia română. Toate aceste manifestări vin de la diavol, care se bucură de dezbinarea pe care a creat-o şi pe care o doreşte cât mai mare.

La fel de vinovaţi se fac aceia care neagă reciproc lucrarea harului, cei pe vechi la cei pe nou şi cei pe nou la cei pe vechi. Oriunde există preoţie cu succesiune apostolică harul lucrează, fie la cei pe nou, fie la cei pe vechi.

[1] Cum a fost impus calendarul îndreptat? (Influenţa francmasoneriei), carte semnată cu pseudonimul pustnic Ghimnazie Moldoveanu, nu este indicată editura şi data scrierii.

Francmasoneria în România

2009-09-14T02:09:00.001-07:00

II.4 Francmasoneria în România

Până la al II-lea război mondial, Francmasoneria nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabilă. Abia de la război încoace şi mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un avânt ce dă de gândit. Din cele şase grupe francmasonice române, una e pur evreiască: B’nai B’rith, alta Federaţia lojilor simbolice de rit ioanit din România e evreo-ungurească (în Ardeal) şi în 1933 s-a unit cu Marea Lojă Naţională Română, iar o a treia e evreo-nemţească: Marea lojă germană din România. Românii se găsesc numai în celelalte trei: Marea Lojă Americană din România (afiliată la Marea Lojă Americană din New York), Marele Orient din România afiliat la Marele Orient din Franţa, şi care cuprinde 90% evrei şi, în sfârşit, Marea Lojă Naţională din România, care afişează tricolorul, afectează lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv că e jidovită, dar aceasta e numai o mască cu scopul de a vâna cât mai mulţi ofiţeri şi alţi buni români.[1]

Marea Lojă Naţională condusă până în 1933 de dl. Pangal, în acel an s-a rupt în două, o parte lojile ei – cele provinciale şi cinci din cele zece bucureştene – constituindu-se separat în frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au rămas cu dl. Pangal. Şi cum masonii primelor trei grade sunt conduşi de cei din gradele superioare se pare că schisma din Marea Lojă Naţională e tot numai o cursă pentru românii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decât dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.

Despre opiniile de mason ale d-lui Mihail Sadoveanu cităm doar următoarele rânduri din cuvântarea rostită la adunarea din 2.VII.1933, a Marii Loji Naţionale. Sub un văl eufemist se întrezăreşte toată adversitatea masonică faţă de credinţa creştină şi ideea naţională: „Liber cu adevărat e numai acel maestru care izbândeşte a-şi domina pasiunile şi a se elibera de prejudecăţi. Cel care păstrează ura de rasă, obscurantismul violenţelor, suficienţele dogmatice, e un sclav ca şi cel care nu-şi poate domina pasiunile degradante”.

Foarte sistematic zeflemiseşte dl. Sadoveanu credinţa creştină ortodoxă pe care o socoteşte o credinţă pentru naivi, mult inferioară ştiinţei „egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga de aur”.

Numărul masonilor din România era încă în 1932 întristător de urcat. Astăzi se pare că sunt şi mai mulţi. În 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaşte că România faţă de aceste ţări vecine are enorm de mulţi.

Influenţa masonilor în viaţa mai nouă a Statului nostru se resimte dureros, dictând din toate locurile de conducere.

De altfel şi în Marea Lojă Naţională se află evrei.

[1] Alex Mihai Stoenescu, Revoluţie şi francmasonerie în Romania, Editura: RAO, anul 2006.

Aşa zisa Masonerie Naţională Română

2009-09-14T02:07:00.000-07:00

Aşa zisa Masonerie Naţională Română

Dar asupra Masoneriei Naţionale Române trebuie să insistăm ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din România şi al Marii Loji Naţionale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o îndoială, odată ce el este în strânsă comuniune cu Marele Orient din Franţa, despre care însăşi întâmpinarea Masoneriei Naţionale Române către Sfântul Sinod spune: „Prima mare organizaţie dizidentă a fost aşa numitul Mare Orient din Franţa, care încă din secolul al VIII-lea s-a îndepărtat încetul cu încetul de masoneria tradiţională, suprimând obligativitatea credinţei în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului, precum şi aceea a contractării jurământului pe Sf. Scriptură, dintr-un aşa zis spirit de liberă cugetare, şi ajungând în anul 1878, la însăşi primirea ateilor în Ordin. Aceasta a provocat, după cum era şi firesc, o imediată ruptură a relaţiilor între marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franţa, şi de atunci încoace atât Marele Orient din Franţa cât şi toate organizaţiile afiliate lui, din lumea întreagă, sunt socotite ca schismatice, eretice şi orice relaţii sunt interzise între masonii regulaţi şi membrii acestor organizaţii”.[1]

Noi vom arăta în primul rând, că există relaţii între organizaţiile masonice cu care este afiliată Masoneria Naţională Română şi între cele ce stau în legătură cu Marele Orient din Franţa, iar în al doilea rând vom pune în adevărata lumină atitudinea faţă de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversară Marelui Orient din Franţa.

a) Marele Orient din Franţa şi Marea Lojă din Franţa stau în aşa strânse legături, încât în fiecare an se adună delegaţii lor într-un convent comun . Marea Lojă din Franţa însă face parte din Asociaţia Masonică Internaţională (A.M.I.) cu sediul în Geneva, împreună cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elveţia, Cehoslovacia, Spania, Viena şi Jugoslavia, dintre care multe au legături cu Masoneria Naţională Română. (Vezi întâmpinarea amintită mai sus.) De altfel A.M.I. luptă pentru ca „într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, lanţul mondial să se încheie în sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanităţii să se unească într-o limbă comună” . Deci şi acum sunt numai deosebiri dialectale.

Cu Marele Orient din Franţa are legături Marea Lojă din Viena . Ori Marea Lojă din Viena stă în relaţii oficiale cu Marea Lojă din Anglia şi deci şi cu Masoneria Naţională Română.

Cât de neserioase şi de trecătoare sunt suspendările de relaţii între diferitele organizaţii francmasonice se vede şi din pilda ce au dat-o în anii recenţi francmasoneriei germane. Atât cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte naţionale, cât şi alte patru din cele umanitariste: Marea Lojă din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main şi cea din Darmstadt, au rupt relaţiile cu Marea Lojă din Viena, socotită internaţionalistă. Însă în acelaşi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth şi Frankfurt pe Main au reluat relaţiile cu Marea Lojă din Anglia, care are la rândul ei relaţii cu Marea Lojă din Viena .

Cu drept cuvânt observă Fr. Hasselbacher în opera sa monumentală Entlarvte Freimaurerei 1936, vol. I, p.71: „Ori-ce şcolar care cunoaşte regulile elementare de matematică ştie că: două mărimi egale cu o a treia, sunt egale şi între ele. Dacă a=b şi b=c, atunci şi a=c”. Dacă Masoneria Naţională Română are legături cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franţa, evident că prin masoneria austriacă există legături şi între Masoneria Naţională Română şi Marele Orient Francez.

Ce însemnează acum că două organizaţii masonice au legătură şi ce însemnează că legăturile acestea sunt suspen-date?

Când două organizaţii masonice stau în legături atunci ele comunică oficial prin organele lor conducătoare. Astfel în „Regulamentul de organizare şi funcţionare al Marei Loji Naţionale Române” art.45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Naţionale, care este puterea ei executivă, că „reprezintă împreună cu Marele Maestru, Mare Lojă Naţională din România pe lângă conducerea supremă a fiecărui Rit de pe lângă Marile Puteri Masonice Străine” . Legăturile acestea primesc un caracter şi mai permanent şi mai concret prin aceea că cele două organizaţii masonice în legătură îşi desemnează câte un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior în Marea Lojă prietenă. Iată ce spune citatul Regulament în această privinţă la art. 6: „Marele Maestru poate să numească pe orice frate ca să-l reprezinte într-o Mare Lojă soră din străinătate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii Loji Naţionale din România, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji soră din străinătate” .[2]

În felul acesta în fiecare organizaţie francmasonică sunt prezente organizaţiile străine masonice. În afară de aceste legături membrii din lojile unei organizaţii pot vizita oricând lojile de grad egal sau inferior ale unei organizaţii străine, iau parte la festivităţile lor şi pot fi numiţi membri de onoare ai acelei organizaţii străine . Fr. Hasselbacher dovedeşte în opera citată, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiinţate, că suspendarea legăturilor între două organizaţii masonice lasă mai departe putinţa membrilor din lojile unei organizaţii de a vizita lojile celeilalte organizaţii, numai cât aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios . Masonii individuali sunt fraţi pe tot globul pământesc, oricărei organizaţii ar aparţine. Oricărui rit ar aparţine un mason, el este frate cu toţi masonii de pe glob .

De altfel, aceste suspendări de relaţii sunt accidentale, ele nu sfărâmă unitatea şi simpatia fundamentală, care leagă întreaga Francmasonerie universală. Şi se depun totdeauna cele mai mari străduinţe ca aceste suspendări să înceteze cât mai repede şi unitatea să devină tot mai strânsă. Ba mai mult, aceste suspendări de relaţii au loc numai între organizaţiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioară şi e condusă de aceea. Deci supărările între organizaţiile masonice subalterne sunt numai nişte iluzii, nişte concesii făcute spiritului neprogresat în masonerie al membrilor inferiori, cărora le place să creadă că sunt în ceartă cu masoneriile străine.

Dăm câteva citate în acest sens din cartea masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933):

„Organizarea ritului scoţian este foarte potrivită pentru urmărirea şi ajungerea scopului său depărtat. Existenţa factică a unui lanţ mondial francmason, cel puţin în cadrele ritului, este în opoziţie cu organizaţiile, din nefericire încă aşa de neînchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se luptă între ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al lucrării sale. Ritul scoţian cu ale sale 36 de Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeaşi doctrină, un acelaşi mod de a lucra, aşadar unul şi acelaşi front unitar francmasonic. Ritul scoţian este afară de aceea un paşaport către toate atelierele corespunzătoare ale masoneriei şi oferă aşadar raza cea mai mare de acţiune” .[3]

Să observăm că Marea Lojă Naţională Română, care are sub administraţia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat . Între cele 36 supreme Consilii numite în cartea citată, se află şi cel din România şi cel din Franţa, autoritatea supremă a masoneriei franceze . Pentru întărirea unităţii între organizaţiile gradelor inferioare lucrează afară de amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care întruneşte Marile Loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întruneşte pe masoni individuali pentru a realiza lanţul mondial al masoneriei . Aceste organizaţii ţin des congrese în diferite centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se găsesc multe citate de ale francmasonilor că Masoneria este una. Luăm pe Marele Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris în Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 : „De câţiva zeci de ani lojile se adună şi iau un caracter tot mai naţional, deşi misiunea lor este internaţională. De ce aceasta? Ce sens are? Căci dacă francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se îmbracă în forme naţionale? Sâmburele cel bun al acestei mişcări este trebuinţa după o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederaţiei masonice.

Însemnătatea internaţională a masoneriei nu e slăbită prin aceasta, dimpotrivă puterea ei de acţiune, eficacitatea ei devine şi mai urcată” .

b) Să lămurim acum atitudinea în chestiune religioasă a Masoneriei ce se pretinde supărată cu Marele Orient Ateu din Franţa. Mai întâi câte ceva din „Constituţia şi Regulamentul” Marii Loji Naţionale Române. Observăm însă că în această Constituţie şi Regulament nu sunt fixate decât chestiuni formale de procedură, idealurile organizaţiei, principiile ei; cuprinsul discuţiilor din ateliere nu este făcut cunoscut. Constituţia şi Regulamentul îndrumă de câte ori e vorba de o chestiune mai importantă la Marile Constituţiuni, Tradiţiile şi Landmarkurile Ritului. Constituţia şi Regulamentul Marii Loji Naţionale nu e document pe baza căruia să se poată spune ceva definitiv referitor la scopurile şi acţiunea ei, cu atât mai mult cu cât acest document însuşi vorbeşte de secretele masonice a căror divulgare este socotită între infracţiunile cele mai grave . Ba într-un loc spune acest document: „În Loji se primesc cunoştinţele care nu se publică nicăieri şi pe care nu le putem învăţa decât în Lojă” .

Dar chiar şi din puţinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arată suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevărat că în art. 3 al Constituţiei, Statutelor etc. se prevede că „nimeni nu poate fi primit în francmasonerie dacă nu crede în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului”. Legămintele şi jurămintele masonilor faţă de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptură (p. 4). Dar în altă parte se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, dacă crede în Marele Arhitect al Universului şi practică învăţăturile sfinte ale moralei”.

Până aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atâtea alte Societăţi în care nu se cere nici acest minim de credinţă religioasă. Numai cât celelalte Societăţi au altfel de obiective economice, culturale, câtă vreme Francmasoneria se socoteşte dacă nu un adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al ei, cu o credinţă proprie a ei. Căci iată ce se spune în pasajul citat puţin mai la vale: „masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credinţelor... caută să demonstreze superioritatea credinţei pe care o profesează”. Aşadar un francmason evreu, fără a-şi însuşi, prin intrarea în Francmasonerie, credinţa creştină, e socotit şi de francmasonii creştini ca având o credinţă superioară aceleia pe care a revelat-o Însuşi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. În mândria francmasonilor de a se socoti deasupra creştinismului , se află implicată negarea Divinităţii creştinismului, cea mai gravă dintre erezii.

Aceeaşi concluzie se deduce şi din alte datorii impuse masonului. După ce se spune la p. 74 că „printre noi sunt Fraţi de toate religiile şi rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie să preferi pe un Francmason oricărui alt om, când solicită, în condiţii egale, aceeaşi situaţie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aibă un mason nu numai faţă de alt mason din ţară, ci şi faţă de cei din străinătate, căci art. 5 al Constituţiei, Statutelor etc., p. 4 spune: „Oricărui rit i-ar aparţine un mason, el este frate cu toţi masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formează o confraternitate mai presus de religie, de neam şi de familie. Un mason consideră mai apropiat sieşi pe un evreu mason decât pe un român creştin. Prin aceasta se rupe legătura bisericească dintre cei care formează, după Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune că masonul iese din Biserică, precum iese din comunitatea naţională. „Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii să nu afle chestiuni în legătură cu activitatea francmasonică, atât personală, cât şi cea colectivă”.

Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are jurământul pe Sf. Scriptură când îl rosteşte şi un evreu care nu crede în ea, sau când se respinge originea divină a ei?

Dar poate că cel puţin nu se cuprinde în Marea Lojă Naţională decât România, aşa că acea confraternitate cu masonii din alte ţări rămâne o legătură destul de platonică. Chiar aşa de ar fi şi totuşi ar fi grav: se afirmă în principiul care pune mai presus de legăturile bisericeşti şi naţionale pe cele masonice. În realitate Masoneria Naţională Română cuprinde mulţi străini şi nu există nici o piedică pentru a cuprinde şi mai mulţi. E adevărat că Supremul Consiliu gr. 33 nu admite în sânul său ca membri activi decât o pătrime de membri neortodocşi .

Dar numărul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limitează între 9-33. Destul este dacă o pătrime din ei pot fi neortodocşi. Dar Supremul Consiliu are şi membri emeriţi. Între aceştia numărul străinilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e că grosul Masoneriei Naţionale îl formează membrii din celelalte grade, de la 1-32, şi mai ales cei din primele 3 grade. Între aceştia numărul străinilor iarăşi nu e limitat. Faţă de toţi aceşti străini masonul român e obligat să le dea sprijin în toate împrejurările când se cere – în anumite cazuri cu riscul vieţii . Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse .

Dar acum să luminăm şi mai bine atitudinea faţă de creştinism a Masoneriei Române, confruntând-o cu câteva citate din amintita Blaubuch a Masoneriei austriece, care este în legătură şi cu cea din Anglia şi cu cea română. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus: „Caracteristica permanentă a Masoneriei este accentuarea necesar imanentă a caracterului autonom al eticei sale şi prin aceasta în mod necesar şi negarea oricărei posibilităţi a vreunei etici, heteronome, fie ea crescută metafizic pe terenul speculaţiei filosofice, fie pe cel al speculaţiei teologice”

În această carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: „Francmasoneria este în fiinţa ei adânc pătrunsă de ideea că, pe terenul credinţei, nu poate fi dogmatizată o anumită convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea stă pe punctul de vedere cel cu adevărat tolerat, că fiecare are să-şi facă socoteala cu infinitul după trebuinţele sale religioase. Felul credinţei, de semnul ce-l dă fiecare noţiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etică a vieţii care rezultă din concepţia despre lume a respectivului ins” (p. 31).

Întâlnim aşadar acelaşi indiferentism faţă de revelaţia creştină, pusă în rând cu oricare altă credinţă. Nici o grijă pentru unificarea sufletelor în aceeaşi credinţă creştină, ci insul e justificat în tendinţa de a avea o atitudine cu totul individuală în chestiunea religioasă. Nu susţine nici Biserica impunerea cu sila a credinţei creştine, dar propovăduieşte sus şi tare că această credinţă e revelată de Dumnezeu, deci singura adevărată în plenitudinea ei, şi dezaprobă fărămiţarea societăţii omeneşti în tot atâtea credinţe câţi indivizi sunt. Francmasoneria afirmă că n-are nici o dogmă. Dar are şi ea pe cea a individualismului, socoteşte ca valoare supremă judecata individuală. Cel puţin pentru ochii lumii, căci în realitate impune adepţilor ei destule convingeri şi secrete de al căror rost şi sens nu au să se întrebe masonii gradelor inferioare.

Acelaşi lucru îl afirmă Dr. K. Reichl şi în alt loc al numitei cărţi, într-o controversă cu iezuitul Fr. Muckermann despre încrederea în umanitatea pură, pe care francmasoneria o are, pe când creştinismul nu: „Să recunoaştem clar şi fără echivocuri deosebirea fundamentală. D-v vă exprimaţi hotărât bănuiala în posibilitatea unei umanităţi care nu e în legătură cu un Dumnezeu personal, care nu e străbătută de credinţa în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, aşa cum îl înţeleg eu (!!) nu e ateu, concepţia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinţe supreme, unei ultime temelii spirituale a existenţei. Dar cu deosebirea fericită (heilsarmee), antidogmatică faţă de dogma Bisericii infailibile şi singură mântuitoare, că ea lasă conţinutul, culoarea noţiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecăruia. Ea socoteşte că există o credinţă, dar aceasta nu trebuie dogmatizată drept o cunoaştere care trebuie să fie singură adevărată, aşadar imposibilă. Nu e linia d-v., prea venerate, să admiteţi umanitatea laicistă a francmasonului care nu e hrănită de o credinţă precisă într-un Dumnezeu personal, ca întemeiată, adevărată şi variabilă. Vă îndoiţi de garanţiile interne ale acestei umanităţi. Socotiţi că numai ideea de umanitate a credinţei creştine posedă putere îndatoritoare” (p. 25-26). Iar în alt loc: „Sigur ideea masonă despre umanitate nu e determinată religios, în sensul că nu cere înrădăcinarea ei într-o religie anumită, respectiv în cea catolică” (p. 20).

În spiritul acesta liber cugetător vorbesc masonii despre religie atunci când vor să-şi prezinte în trăsături simpatice organizaţia lor. Adevăratele lor sentimente sunt însă direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate, în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc.

După ce am arătat că şi masoneria zisă naţională face parte din organizaţia mondială a masoneriei, fiind angajată în urmărirea scopurilor comune ale masoneriei, şi după ce am arătat că masoneria întreagă e cel puţin liber cugetătoare pe teren religios, să mai revenim puţin asupra scopului masoneriei în care e încadrată masoneria naţională.

Am mai spus că scopul masoneriei nu e cercetarea filosofică a adevărului şi nici filantropia. Acestea n-ar trebui ţinute într-un secret atât de sever. Scopul ei este unul politic. Şi este unul şi acelaşi pentru toată masoneria. De aceea se străduieşte să formeze un front cât mai strâns, cum am văzut din paginile anterioare. Că scopul ei este unul politic, nu de politică de partid, ci de concepţie, ceea ce-i şi mai grav, ne-o mărturiseşte masonul Dr. K. Reichl în opera amintită, p. 35, aprobând următoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: „Dacă politica însemnează a te aprinde de suferinţa oamenilor pentru apărarea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinţe culturale de mare valoare din punct de vedere etic şi estetic, atunci, da, masoneria face politică, atunci masoneria este politică”. Mai precis ne arată orientarea politică a masoneriei mărturisirile aceluiaşi mason, că organizaţia din care face parte luptă pentru „libertatea personală şi democraţie”, care nu trebuie lăsată să fie sfărâmată de „dictatura barbară de dreapta sau de stânga” (p. 24). În acelaşi sens se exprimă pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte, dezvoltând că masoneria e contrară oricărui radicalism, oricărei conduceri autoritare şi pentru larga democraţie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra monarhiei deşi întâmpinarea Masoneriei Române spune altfel. Dr. Reichl mărturiseşte că Masoneria a văzut în instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsă dorinţă a ei. „Nimeni n-a negat din latura Masoneriei că între întemeierea republicii şi masoneria spaniolă există strânse legături. Nici n-a rămas nimănui că fraţilor din Marele Orient li s-au împlinit prin noua organizare de stat o aprinsă dorinţă” (p. 17).

Din cele de mai sus se străvede destul de bine că nu sunt deosebiri reale şi serioase între masoneria mondială căreia îi aparţine Masoneria Naţională Română şi Masoneria afiliată Marelui Orient Francez. Astfel, având în vedere ceea ce am dezvoltat în toate capitolele acestui referat, putem formula următoarele:

Concluzii:

Francmasoneria este o organizaţie mondială, secretă în care evreii au un însemnat rol, având un rit quasi-religios, luptând împotriva concepţiei religios-morale a creştinismului, împotriva principiului monarhic şi naţional, pentru a realiza o republică internaţională laică (tendinţa din urmă a se vedea în Blaubuch der Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaşte că „Masoneria urmăreşte planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricăciune morală, de dezordine socială. Biserica osândeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descopere raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, francmasoneria îi rupe de la Biserică, şi având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contra propagandă.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele francmasoneriei.

4. În lojile francmasoneriei se adună la un loc evreii şi creştinii şi francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni.

Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibil cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.

5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor pre-creştine. Chiar dacă unii adepţi ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci şi creştinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social, când întreprinde acţiunea sa contra francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate, niciodată nu există o siguranţă în viaţa statului şi ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunerecul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voită de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica ortodoxă, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor, şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împo-triva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:

1. O acţiune persistentă publicistică şi orală de demasca-re a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii.

2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar Frăţia Ortodoxă Română, extinsă pe toată ţara, va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti.

3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.

4. Sfântul Sinod acompaniat de toate Corporaţiunile bisericeşti şi Asociaţiile religioase se va strădui să convingă guvernul şi Corpurile Legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.

Tem. Nr. 785/937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.

[1] Horia Nestorescu-Bălceşti, Francmasoneria din România. Eseu istoric. Bucureşti, Editura Nestor, 2005.

[2] Ibidem, pag 91.

[3] Ibidem, pag.96.

Biserica ortodoxă română condamnă Francmasoneria

2009-09-14T02:06:00.001-07:00

Biserica ortodoxă română condamnă Francmasoneria.[1]

Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:

I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică, şi având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francma-soneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.

4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.

5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.

În afară de motivele acestea de ordin religios biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunerecul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.

7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.[2]

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:

1. O acţiune persistentă publicistică şi orală de demasca-re a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii.

2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, „Frăţia Ortodoxă Română” extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti.

3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.

4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile biseri-ceşti şi asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativa parlamentară.

II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

[1] Biserica si masoneria, Vasile Andru, Fabian Anton, Editura Paralela 45, Bucureşti 2001.

[2] Studiu asupra francmasoneriei. Întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului şi votat de Sfântul Sinod în şedinţa sa de la 11 Martie 1937.

Poziţia oficială a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Cipru faţă de Masonerie.

2009-09-14T02:03:00.000-07:00

Poziţia oficială a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Cipru faţă de Masonerie.

"Masoneria n-a fost niciodată aprobată de Biserică, aceasta a condamnat în mod repetat şi condamnă organizaţiile secrete de orice natură..."

Biserica Ortodoxă din diferite ţări, din timp în timp, este pusa în situaţia de a analiza şi de a lua atitudine faţă de Masonerie. Aceasta se datorează credincioşilor, care fie că cer condamnarea Masoneriei, fie că vor să ştie care este atitudinea Bisericii faţă de această organizaţie secretă.

Periodicul oficial al Bisericii Greciei, "Ekklisiastiki Alithia"

(Adevarul Bisericesc), după ce cu mai mulţi ani în urmă a publicat atitudinea de condamnare a Masoneriei de către Biserica Greciei, în numărul 364 din 16 iunie 1993, p. 1, publică o luare de poziţie oficială a Bisericii Ciprului, pe care o redam mai jos în traducere romanească:

Sfântul Sinod, în şedinţa sa din 11 februarie 1993, studiind documentul semnat şi depus de către mai mult de unsprezece mii de creştini ortodocşi, membri ai pliromei (plenului) Sfintei noastre Biserici a Ciprului, prin care se cere fixarea poziţiei oficiale a Bisericii Ortodoxe faţă de Masonerie şi condamnarea acesteia spre luarea la cunoştiinţă şi ferire a credincioşilor, comunică cele mai de jos:

"Masoneria este o organizaţie în afara Bisericii noastre Ortodoxe, cu o concepţie despre lume care nu duce către principiile credinţei noastre ortodoxe. Prin ceremoniile secrete oficiate în întuneric şi prin modurile de iniţiere a adeptilor ei, cu iniţiatorii în cele sfinte (tainele) "preoţii şi arhiereii" şi iniţiaţii, se autopropune ca un fel de altă religie. Se prezintă chiar ca o suprareligie şi cultivă sincretismul, adică egalizarea şi amestecarea tuturor religiilor din lume, ceea ce este de neacceptat şi de condamnat pentru adevarul credinţei în Hristos.

Pentru toate acestea Masoneria nu a fost niciodată aprobată de Biserică; aceasta a condamnat în mod repetat şi condamnă, organizaţiile secrete de orice natură, mai ales când acestea sunt intreţesute cu ceremonii care au coloratura religioasă.

Hristos este lumina, adevăr, viaţă şi adeptul adevarat al lui Hristos trebuie să trăiască şi să lucreze în cadrul acestei lumini şi să evite câte se săvârşesc în întuneric. Pentru aceea creştinul adevărat, şi nu numai după nume, nu poate să fie adept sau membru al Masoneriei.

Principiile într-ajutorării, care sunt prezentate a fi profesate de masoni, există din belşug în creştinism. Prin urmare, creştinul care doreşte să practice aceste principii, poate să o facă în cadrul Bisericii şi prin Biserică. Nu este nevoie să se încadreze în organizaţii secrete si de provenienţă dubioasă.

De altfel, după cum ne spune Apostolul Pavel 'ce împărtăşire are lumina cu întunericul?' (2 Cor.6, 14). Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă că 'oricine face rele urăţte Lumina şi nu vine de la Lumină, pentru că faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevarul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite'. (Ioan 3, 20-21).

Pentru aceea, sfatul Bisericii către membrii pleromei (plenului) sale, în ceea ce priveşte situarea lor faţă de Masonerie, este aceea pe care o arată Apostolul Pavel în Epistola lui către Efeseni: "nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degraba osanditi-le pe fata... iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina. Căci tot ce este descoperit, lumină este" (Efes. 5, 11-14). Rămâneţi deci ataşaţi în mod statornic la lumina eternă a lui Hristos şi în cadrul acesteia alcătuiţi-vă viaţa şi croiţi-vă calea".[1]

[1] Studiu asupra francmasoneriei. Întocmit de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului şi votat de Sfântul Sinod în şedinţa sa de la 11 Martie 1937.

Francmasoneria contra religiei, Bisericii şi preoţimii. De ce Francmasoneria nu trebuie acceptată de Biserică ?

2009-09-14T02:02:00.001-07:00

Capitolul III

III.1Francmasoneria contra religiei, Bisericii şi preoţimii. De ce Francmasoneria nu trebuie acceptată de Biserică ?

„Francmasoneria nu se făleşte că deţine un adevăr Dumnezeesc revelat, ci invită pe adepţii săi să se degajeze de eroare prin propriile lor eforturi pentru a se orienta ei înşişi, cu toată independenţa, către acea lumină a spiritului spre care aspiră inteligenţele” (Oswald Wirth ).

După dărâmarea Templului din Ierusalim care a fost profetizată de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca o pedeapsă divină dată iudeilor pentru crucificarea lui Iisus - iudaismul, prin formidabilul său instrument, masoneria, a mobilizat toate forţele oculte pentru reconstituirea templului lui Solomon, prin descreştinarea omenirii.

Istoricul francez Maurice Muret în lucrarea sa: "L'Esprit Juif", Paris, - defineşte astfel acţiunea masonului anti-creştin: "Francmasonul, de când a făptuit cea mai mare crimă contra Dumnezeirii (omorarea lui Hristos) a rămas duşmanul neîmpăcat al lui Dumnezeu. Din aceasta pricină, el ia proporţiile şi semnificaţia unui simbol al luptei contra Bisericii; descreştinarea lumii fiind scopul suprem al francmasoneriei, ea rezuma toata acţiunea sa contemporana."[1]

"Descreştinarea lumii", la aceasta se reduce, în definitiv, acţiunea francmasonilor contemporani. Din cauza doctrinei, educaţiei şi practicii masonilor, atât în concepţia lor despre viaţă şi lume, cât şi în activitatea lor în societate, ei vor avea o atitudine net anti-creştină, vor arăta un sentiment de ură neamplacabilă faţă de religia crestină şi mai ales vor caricaturiza prin diferite legende viaţa şi activitatea preotului creştin.

Iată ce ne spune francmasonul Lafargue, la congresul internaţional masonic de la Bruxelles: "Război lui Dumnezeu! Ură lui Dumnezeu"! Iar francmasonul De Lanessan, fost ministru şi guvernator al Indochinei, a spus într-o cuvântare la Loja "La Clemente Amitie": "Infamul este Dumnezeu". Trebuie să zdrobim infamul!"[2]

Iudaismului, ca să poată să dărâme creştinismul, i-a trebuit această asociaţie, această parghie - francmasoneria - recrutând diferiţi adepţi din diferite clase sociale ale societăţii creştine ca prin ei să poată da mai uşor lovitura pe care ei o scontează mortală religiei lui Hristos.

Serviciile creştinilor masoni au fost considerabile. Dar pătrunderea lor în tainele masoneriei a constat în aceea că unii masoni recrutaţi dintre creştini, atunci când au parvenit la gradul cel mai mare (gradul 33 – ce semnifică anii crucificării lui Hristos) şi au fost în posesiunea planurilor infernale ale fracmasoneriei de a submina civilizaţia creştină, s-au grăbit să iasă din infama congregaţie, denunţând întregii lumi caracterul şi scopul profund criminal al sectei.

Dupa Paul Rosen, fost Inspector General al masoneriei, care a dat o lovitură aproape mortală mafiei, un alt mare mason, ocultist, membru în consiliul Ordinului Marelui Orient francez, M.I. Doinel, convertit în cele din urmă la creştinism, a făcut destăinuiri preţioase asupra ţelurilor masoneriei: "De câte ori am auzit (e vorba aici de acei creştini "cu numele" care au avut nenorocul să se vândă, prin masonerie lui Satana) francmasoni gemând sub dominaţia masonilor din loji, în atelierele filosofice în toate ţările, în marele Orient, în consilii, la toate punctele triunghiului cum zic ei, pe toată întinderea vastei lumi! Nu-mi aparţine mie dreptul să demasc această tiranie din punct de vedere politic, nici din punct de vedere financiar. Însă în gândirea Satanei, Sinagoga are o parte imensă, preponderentă. El contează pe evrei pentru a guverna masoneria, aşa cum contează pe Masonerie pentru a distruge Biserica lui Hristos... De la Revoluţie (1787) evreii au invadat lojile. Invadarea a fost progresivă. Ea este acum completă. Cabala a fost regină în lojile secrete. Spiritul evreiesc a fost rege în atelierele simbolice. Celor care sunt dotaţi cu inteligenţă le este prescris studiul Cabalei; ignoranţilor, spiritul evreiesc; Kabala dogmatizează şi face din această filozofie o metafizică, metafizica lui Lucifer".[3]

"Spiritul francmason conduce acţiunea şi, atât dogma francmasonă, cât şi spiritul francmason, teoria şi punerea ei în practică, totul este dirijat în contra Bisericii creştine, contra ei şi numai contra ei şi contra şefului Ei invizibil, Iisus Hristos". (Emmanuel Barbier, "Les Infiltrations massonniques dans l'Eglise", pag. 12".[4]

Fondul anticreştin al masoneriei se poate vedea şi din acest canon al rabinului Tharphon, citat de Bernard Lazare în lucrarea sa: "Antisemitisme", pag. 47: "Evangheliile trebuiesc arse pentru că păgânismul este mai puţin

periculos pentru credinţa ebraică decât creştinismul".

Un alt expert în materie, un cunoscător profund al tainelor hrubelor masonice, Jean Bidegain, fost secretar general al masoneriei franceze, în lucrarea sa, "Le Grand Orient de France", Paris 1905 pag. 186, arată că: "Francmasoneria, care incontestabil este de origine iudaică, este pentru israeliţi un instrument puternic de acţiune şi de luptă, de care ei se servesc în mod secret. Evreii - atât de remarcabili prin instinctul lor de dominaţie şi prin ştiinţa lor de a guverna - au creat francmasoneria, ca să înroleze într-ânsa oameni care, neaparţinând neamului lor, se angajează totuşi să-i ajute în faptele lor şi se angrenează să colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Satana, printre oameni".[5]

[1] Paul Ranc, Francmasoneria în lumina Bibliei, Editura Agape 2000 Făgăraş.

[2] Ibidem, pag. 66.

[3] Ibidem, pag. 69.

[4] Ibidem, pag. 70.

[5] Biserica si masoneria, Realizat la sugestia si sub indrumarea Arhimandritului Ioanichie Balan de la Sihastria. Prefata de Vasile Andru, Fabian Anton, Bucuresti, 2001, Editura Paralela 45.

Concepţia Masonică despre Dumnezeu.

2009-09-14T01:59:00.000-07:00

III.2. Concepţia Masonică despre Dumnezeu.[1]

Francmasonii noştri naivi gândesc, spun şi scriu că francmasonii cred în Dumnezeu. Aceasta este fals. Francmasonul Bernardin, gradul 33, a declarat formal: "Dumnezeu nu trebuie niciodată să se confunde cu marele "Arhitect al Universului" ("Prejis historique du Grand Orient de France", 1909 pag. 25). Afirmaţia aceasta e clară şi netă pentru toţi francmasonii.

Fr. Sergent spunea la fel în anul 1904: "Acei care au primit o iniţiere superioară ştiu că această formulă: Marele Arhitect al Universului, n-are, nici o valoare religioasă. Marele Arhitect al Universului, nu este deloc Dumnezeu ci în realitate este Francmasoneria Universală."

"Constituţia şi Codul Organic" al lojei Marelui Orient al României, care are imprimată dată calendarului iudaic 5927, contine la pag. 8 această minciună grosolană: "Francmasoneria onorează pe Dumnezeu, Puterea Supremă; sub numele de: Marele Arhitect al Universului.

Formula "Marele Arhitect al Universului", după mărturisirea unanimă a fruntaşilor masoni din supremele consilii, se recunoaşte că n-are nici o valoare religioasă, aşa cum este propagată de ei, sau cu alte cuvinte ei nu cred deloc în Dumnezeu.

Ca să spulberăm orice urmă de îndoială, cităm aceste rânduri categorice dintr-o lucrare a lui Oswald Wirth, "Le Livre de L'Aprenti", pag. 22: "Să avem curajul să ne mărturisim religioşi, să ne afirmăm apostolii unei noi religii, mai sfântă decât toate celelalte. Sa propagăm Religia Republicii."

"Francmasoneria este "Biserica lui Satan", şeful ei Suprem işi avea sediul la Roma: Lemni (francmasonul condamnat în anul 1844 ca escroc, de tribunalul din Marsilia), Nathan." (Tilloy: "Le peril judeo-masconique", Paris pag. 55).

Francmasonul Minat a scris despre acest ex-Papă din urmă masonic: "Nathan e evreu, urmaş al unei familii olandeze: Nathan la Roma este continuarea revoluţiei... Asemanarea numelor este fatidică. Nathan este Satan, este puterea infernală". (Revue masconnique). "În imensa sa majoritate poporul iudaic a trecut de la adorarea lui Dumnezeu la adorarea lui Satana".

"Cabala jidovească este tradiţia orala a lui Moise falsificată, păgânizată şi, se poate spune, diabolizată". (E. Barbier: "Infiltrations masonniques dans I'Eglise").

"În gândul lui Satan, sinagoga are o putere imensă, preponderentă. El contează pe evrei pentru a guverna masoneria, dupa cum conteaza pe masonerie pentru a distruge Biserica lui Iisus Hristos". (Doinel, francmason, grad mare, convertit, în lucrarea: "Satan demasqu‚".)

Iată o magistrală calificare dată francmasoneriei de către un episcop creştin: "Minciuna: este religia ei; Satan: Dumnezeul ei; Turpitudinea: sacrificiul ei".

La gradul 25, Venerabilul zice Iniţiatului: "Marele Arhitect al Universului, în onoarea căruia arde tămâia Lojilor şi a Atelierelor nu este Dumnezeu, este Îngerul Luminii Luciferice, Geniul Muncii, Spiritul Focului Gheenei".

Doctrina secretă a Ordinului francmasonic Odd Fellovs şi a Paladiştilor (a francmasonilor luciferieni), consta dintr-un sistem manechinist al dublei divinităţi.

"Dumnezeul creştinilor este rău şi trebuie să-l combatem. Domnia lui se va sfârşi la venirea lui Anti-Crist". Venirea Anti-Cristului, profetizată de Sfântul loan Evanghelistul în Apocalipsa, a fost realizată undeva în Eurasia şi în marşul ei de acţiune satanică ar fi cuprins toata Europa daca nu s-ar fi lovit de rezistenţa viguroasă a marelui spirit european.

Voltaire şi d'Alembert, francmasoni cu grade mari, se salutau întru Belzebut (Regele Demonilor) şi întru Lucifer: "Voi iubi, scria Voltaire înainte de reconvertirea la creştinism, o bună carte de filosofie care va zdrobi pentru totdeauna Infamul. Îmi pun toate sperantele în Enciclopedie".

D'Alembert răspundea lui Voltaire: "Este evident cum spui tu, că lucrarea (Enciclopedia) este ieşită din mâini diferite; eu am recunoscut patru, acelea ale lui Belzebut, Astaroth; Asmodeu şi Lucifer".

La iniţierea în gradul 20, venerabilul rosteşte: "Fiţi ca steaua de dimineaţă (Luceafarul), care anunţă venirea zilei, mergeţi de duceţi lumii lumina, în numele sfânt a lui Lucifer, dezrădăcinaţi întunericul."

La gradul 21: "Oamenii care au intreprins construcţia clădirii Turnului Babel, erau toţi din urmaşii lui Cain din Canaan. Acest turn era un monument ridicat în gloria "Îngerului Luminii" şi pentru salvarea umanităţii viitoare în cazul unui nou potop..."

În gradul 30 Kados (Sfânt), iniţiatul înjunghie trei capete care reprezintă: Armata, Regele şi¸ şeful Bisericii.

N-ar trebui să mai reamintim că s-au gasit francmasoni într-un aşa grad de imbecilitate, ca au ridicat statui lui Satan. Cazul francmasonului Herman Menz, din America, care a ridicat o statuie lui Satan, aproape de New-York, împărţind cu acest prilej broşuri gratuite prin care proclama credinţa lui într-un diavol unic.

Acesta nu este un caz izolat de satanism. Sunt de asemeni multe rugăciuni şi imnuri închinate lui Satan şi ele nu au fost create de un francmason oarecare, ci chiar de anumiţi conducători, ca francmasonul Canducci, gr. 33, din Italia.

În realitate, războiul feroce al francmasoneriei contra religiei nu vizează decât adevarata religie, creştinismul.

Iată câteva dovezi despre cele afirmate: "Organizată aşa cum este ea, francmasoneria poate, dacă vrea, să înlocuiască Biserica Creştina" (Fr. Felix Pyat).

"Noi suntem sectari" (Fr. Bourgueil).

"Noi trebuie sa săpăm credinţa în supranatural" (fr. Beauguir).

"Trebuie ca religia să fie distrusă sistematic în popor" (Fr. Most).

"Noi trebuie să eliminam din societate influenţa religioasă sub orice formă se prezintă ea". (Journal Officiel de la francmaconnerie Francaise, 1885 pag. 707).

"În nici un caz un punct de echivoc! Sa nu mai spunem: Noi nu vrem să distrugem religia. Să spunem din contra: Noi voim să distrugem religia". (Fr. Aulard; Analles de la Jeunesse laique, August 1904).

"Noi nu putem şi nu voim să avem nici un respect pentru practicile religioase". (Bulletin du. Grand Orient de France, 1895, pag. 308).

"Rolul francmasoneriei este de a distruge complet religia". (Congresul

masonic din 1899).

"Clericalismul; iată inamicul" - urla evreul francmason Gambeta.

"Clericalismul, acesta este duşmanul lumii moderne, pe care noi trebuie să-l doborâm, şi să-l distrugem". (Fr. Salva).

Iar alt francmason, Colfavru, spunea în 1887: "Inamicul umanităţii este clericalismul; inamicul este preotul; inamicul este acel care îndrăzneşte sa se pretindă că este intermediarul între Necunoscut şi oameni. Religia este un organism despotic destinat să apere conştiinţa umană... trebuie, deci, ca lumea să fie debaranşată cât mai repede de preoţi".

În timpul revolutiei franceze, s-a dat drept cuvânt de ordine acea instrucţiune de o ferocitate într-adevăr canibalică elaborată în lojile masonice şi care i-au costat viaţa pe episcopii şi preoţii care au avut imprudenţa să intre în templul Satanei, conspirând astfel contra lor inşile. Atunci a răsunat lozinca francmasonului Adam Weishaupt, şeful ordinului francmasonic al "Iluminaţilor", care a condamnat la moarte într-o conferinţă secretă la Franckfurt pe Main, pe regele Ludovic al XVI-lea: "Avec les boyaux des derniers des pretres; ‚tranglons le dernier des Rois"! (Cu intestinele ultimului preot saă strangulăm pe ultimul dintre regi).

Autorul "Cursului de Masonerie practică" (un mason de grad foarte înalt)

scrie (Tom. I. pag. 5, si b): "Scopul real al masoneriei este dublu: ea işi propune să răstoarne pretutindeni de o manieră definitivă şi fără posibilitate de revenire regimul monarhic, care este negatia odioasă a Libertăţii, Egalităţii şi Fraterniţătii. Ea işi propune de asemeni să zdrobească şi să nimicească pretutindeni creştinismul, singurul sprijin adevărat şi singura raţiune de a fi a regalităţii..."

Francmasoneria spune: "Scopul scuza mijloacele".

"Descreştinarea Lumii prin toate mijloacele, mai ales strangulând creştinismul, câte puţin, prin noi legi contra clerului, acesta este scopul nostru; în felul acesta se ajunge la lichidarea Bisericilor. Graţie instrucţiei laice fără Dumnezeu, se va avea o generaţie atee. Vom face atunci o armată şi o vom lansa asupra întregii omeniri creştine, armata care va fi ajutată de către toţi fraţii şi amicii ţărilor în care va năvăli armata". (Convenţia secretă din anul 1879).

"Trebuie nu numai să descreştinăm cât mai repede omenirea ci să o şi facem să devină atee." (Fr. Beauguier).

"Război de moarte Creştinismului." (Fr. Viviani)

"Trebuie să extirpăm lepra devorantă a creştinismului." (Gambetta).

Se pot înmulţi aceste perle de ura ce provin din convenţiile şi atelierele lojilor francmasonice, din care reiese că francmasoneria, departe de a practica adevărul, îşi impune ca dogmă minciuna. Francmasonii sunt atei. Ei nutresc şi duc o luptă înverşunată contra bisericii, religiei şi clerului creştin. Suntem siguri că francmasonii noştri - cei mari - vor căuta să le spună francmasonilor mai mici, dar naivi, că toate astea se întamplă auirea, în lojile străine, sau la "cei de la Marele Orient", dar "la noi", la Loja naţională, aici este cu totul altceva...

Răspundem acestor mistificatori ordinari precizând că "Marele Orient Francez" s-a adresat către toate Lojile din Franţa şi străinătate (Francmasoneria se ştie că e universală, internaţională şi solidară, iar "Marele Orient al Romaniei" şi "Marea Lojă" zisă "Naţională" sunt recunoscute de "Marele Orient Francez"), o instrucţiune secreta în care se scrie : "...Scopul nostru final este acela al lui Voltaire şi al revoluţiei franceze: Nimicirea pentru totdeauna a ideii creştine."[2]

Să vedem acum ce scria Voltaire? "Religia creştină este o religie infamă, o hidră mârşavă, un monstru pe care trebuie ca o sută de mâini invizibile să-l striveasca... Să zdrobim, zdrobiţi infamul!" Ori este clar că Infamul, în concepţia francmasonică, este Dumnezeu.

"Templul masonic, trebuie să înlocuiasca Biserica" (Fr. Charbonier la Congresul Masonic din 1885)

"Să sperăm că într-o zi bisericile vor fi transformate în săli de concert, de teatru sau în săli de adunare, în magazii de grâne şi în grajduri de cai" a îngânat francmasonul Most (pag. 24 in "La Peste religieuse").

Lucrarea masonului Most: "La Peste religieuse", a fost tradusă în româneşte de un oarecare Neagu (Neghel) şi publicată în biblioteca revistei "Idei", a socialistului Petre Musoiu. Citez o parte din finalul lucrarii "Ciuma religioasă" a francmasonului Most, în traducere de Neagu: "Va veni vremea când crucile şi icoanele vor fi aruncate în foc, iar potirele şi vasele sfinte vor fi schimbate în unelte folositoare, bisericile vor fi atunci prefăcute în săli de concert, de teatru sau în săli de adunare şi, când nu vor putea sluji unui asemenea scop, ele vor deveni hambare de grâne şi grajduri de cai. Să nădăjduim că va veni o zi când mulţimea luminată de asta dată, se va minuna cum de nu s-a săvârşit încă de mult o asemenea prefacere. Se va face atunci Tabula Rasa din tovarăşii popimii... Statul, ca şi Biserica, vor fi atunci complet şterse de pe faţa pământului".

Observând fenomenele sociale şi revoluţionare care au avut loc în Spania în care au avut loc incendieri de biserici, iar preoţii au fost jupuiţi de vii şi puşi în panoplii, în măcelariile din Madrid, vedem o stranie identitate care este aproape perfectă între ideologia masonică şi ideologia pragmatică comunistă.

Telegramele de presă din vremea războiului civil din Spania au relatat multe cazuri de incendieri care ilustrează cu prisosinţă directivele masonice de mai sus: "În Alcada de Henares, aproape de Madrid, comuniştii au incendiat biserica şi au făcut în piaţă un foc în care au aruncat statuile, icoanele şi sfintele odoare. Apoi au încercat să incendieze mănăstirea Madeleines şi biserica Sf. Jacques."

"La Torrevieja (aproape de Alicante), doua biserici au fost incendiate, apoi au fost incendiate teatrul municipal, două hoteluri şi patru case particulare. La Centa, au fost incendiate biserica Remadias." (Tel. Rador, ziarul "Universul" Nr. 70, 18 Martie 1936). Mai citim de asemeni într-unul din numerele ziarului "Bezbojnik" că, tribunalul U.R.S.S.. a condamnat la moarte pe preoţii Prjuchin şi Shurawiljoff, pentru crima gravă de a fi slujit biserica şi de a fi propovăduit moralitatea şi smerenia. Ei au vorbit în favoarea celui mai mare inamic al comunismului, care se numeşte Dumnezeu şi au trebuit să-şi răscumpere curajul de a susţine aceste idei cu viaţa. De altfel, însuşi Lenin a spus: "Conceptia oricărui Dumnezeu este o mare infamie".

Iată în continuare ce spune ziarul "Bezbojnik" (Ateul): "Vom da foc tuturor bisericilor din lume"; şi astfel trista soarta a Catedralei "Sfânta Camera" din Oviedo au mai avut-o şi alte locaşuri sfinte din Spania". ("Tara Noastra", 20 Martie 1936).

Acţiunea mizerabilă de distrugere a unor biserici din Spania a fost condusă de creştinii Marani (evrei botezaţi înca de pe timpul lui Ferdinand Catolicul care, deşi creştinaţi, au ţinut permanent legătura cu Sinagoga şi au păstrat religia lui Moise în inimă).

În lumina acestor evenimente ne putem imagina perspectiva eventualelor prefaceri sociale pe care ni le preparau masonii din Romania. Declaraţiile martorilor pentru comunistul Constantinescu-Iaşi, a fostului senator Leancă, şi alţii, au trădat o mentalitate sectară, faţă de Stat şi Biserică, periclitând viaţa noastră religioasă de stat şi naţională.

Găsim că nu-i lipsit de interes a mai reda încă câteva texte provenite din lagarul inamicilor bisericii creştine, necesare pentru explicaţia atitudinii unor politicieni, foşti guvernanţi, faţă de biserica ortodoxă, în Parlament.

Francmasonul M. Guyat, într-o cuvantare ţinută în cadrul unei conferinţe masonice la Paris, în finalul discursului sau se întreabă: "Mult va mai trebui oare, să întreţinem bisericile care propovăduiesc nebunia şi să plătim pe popi, a căror treabă nu-i decât să stârnească şi să exploateze sminteala?"

Comparăm aici abţinându-ne de la orice alt comentariu, răspunsul dat de fostul Ministru Argeţoianu, unul din marii pontifi ai masoneriei româneşti, într-o şedinţă a Camerei, unei delegaţii de preoţi parlamentari, pentru achitarea salariului clerului ortodox: "Mai lăsaţi-mă în pace, nu am bani şi mai ales să ştiţi că nu am bani pentru preoţi, care nu au alt merit decât că urmăresc să cultive superstiţia în popor"[3].

[1] Paul Ranc, Francmasoneria în lumina Bibliei, Editura Agape 2000 Făgăraş, pag. 121-123.

[2] Biserica si masoneria, Realizat la sugestia si sub indrumarea Arhimandritului Ioanichie Balan de la Sihastria. Prefata de Vasile Andru, Fabian Anton, Bucuresti, 2001, Editura Paralela 45, pag. 86-87.

[3] Ibidem, pag. 90.